____________________________________________________________________________________________



.

12. Psihologia grupurilor scolare. Dirigintele si dirigentia. Managementul clasei de elevi

1. Natura si caracteristicile grupurilor scolare. Clasa de elevi ca grup socio-educativ. Valentele formative ale clasei de elevi si grupului scolar. Relatii intergrupale.

2. Metode si tehnici de studiere si caracterizare a grupurilor scolare.

3. Managementul clasei de elevi: concept, problematica sociala, psihologica, normativa, operationala si inovatoarere.

4. Dirigintele si dirigentia:roluri si strategii de interventie, formare, evaluare.

1. Natura si caracteristicile grupurilor scolare. Clasa de elevi ca grup socio–educativ. Valentele formative ale clasei de elevi si grupului scolar. Relatii intergrupale

- grupul = o pluralitate dinamica de persoane intre care exista relatii si influente;
- membrii grupului isi desfasoara activitatea intr-un anumit mnediu, comunica intre ei, de influenteaza reciproc, isi confrunta opiniile etc.
- in cadrul grupului fiecare persoana are o anumita pozitie reala, un anumit STATUS;

Clasa are un aport deosebit in procesul de socializare. S-a demonstrat ca relatiile armonioase cu ceilalti conduc la o stima de sine ridicata, la dorinta de a coopera si contribuii la cresterea nivelului de aspiratie. O a doua functie a grupului-clasa este securitatea – el se constituie intr-un mediu prielnic de manifestare pentru elevi. O alta functie este aceea de reglemetare a relatiilor din interiorul grupului, care se refera la faptul ca grupul, prin diverse reactii, are puterea de a sanctiona comportamentele membrilor sai. O alta functie este aceea de reglementare a relatiilor intraindividuale care se refera la construirea identitatii de sine din perspectiva calitatii de membru al grupului.

Grupurile scolare

Exista o serie de procese de grup, care actualizeaza structura si functiile grupului in stransa dependenta cu scopurile acestuia.

1) Procesul de realizare a sarcinii are o importanta aparte, sarcina constituind ceea ce trebuie sa faca grupul pentru a-si atinge scopul. In masura in care indeplinirea sarcinii apropie grupul de scopul sau, membrii vor fi motivati sa depuna eforturi pentru realizarea ei. Sarcina trebuie precis fromulata; sarcina comuna este cea de invatare.

2) Procesul de comunicare este initiat si se desfasoara in stransa legatura cu cel de realizare a sarcinii.

3) In ceea ce priveste procesele afective, este evident ca atractia dintre membrii grupului clasa constituie o conditie fundamentala a performantelor scolare inalte. Este si o sursa de satisfactie personala pentru membrii si un factor al coeziunii grupului.

Profesorul are nevoie sa cunoasca reteaua relatiilor afective, de atractie sau de respingere din clasa. Pe elevii izolati trebuie sa-i ajute sa reintre in grup si sa evolueze multumitor in cadrul lui. Pentru aceasta are la dipozitie un set de tehnici sociometrice care pun in evidenta relatiile de simpatie, antipatie, raporturi de indiferenta din clasa; testul sociometric (bazat pe intrebari ) permite profesorului sa stabileasca statutul sociometric al fiecarui elev, sa indentifice liderii, pe cei preferati de majoritatea membrilor grupului sau pe cei izolati.

4) Procesul de influenta din clasa de elevi asigura uniformitatea comportamentelor. Simpla prezenta a celorlalti si faptul ca elevul nu invata izolat, ci inconjurat de colegi care desfasoara acelasi tip de activitate, se constituie in forma de influenta sociala, numita facilitare sociala.

Grupul scolar se caracterizeaza si prin omogenitatea lui. Grupul educativ are o compozitie relativ omogena, cel putin din punct de vedere al varstei, nevoilor, intereselor si aspiratiilor. Exista calitati ale membrilor grupului ce functioneaza drept criterii pentru alcatuirea claselor, putandu-se asigura omogenitatea sau eterogenitatea claselor, a colectivelor de elevi. In trecut capacitatea si apartenenta sexuala a elevilor erau asemenea criterii. Problema fundamentala in privinta formarii claselor omogene si eterogene este legata de succesul sau esecul scolar al elevilor, dar si de eficienta profesorului. Clasele omogene sunt constituite dintr-o singura categorie de elevi din punct de vedere al inteligentei, pe cand clasele eterogene din 4 sau 5 categorii. Practica a demonstrat ca cei din clasele eterogene au obtinut rezultate mai bune decat cei din clasele omogene.

Organizarea omogena a colectivelor de elevi inlesneste, in cazul claselor cu elevi foarte buni, predarea si comunicarea profesorului cu grupul elevilor. Pentru copii are avantajul ca expunerea si discutiile din clasa au loc la un nivel accesibil tuturor. Acest lucru devine un handicap in cazul claselor slabe, pentru ca elevii de aici nu vor ajunge niciodata sa discute chestiunile dificile, avand astfel de pierdut in fata celor buni. Interactiunea dintre elevii buni si elevii slabi aduce foloase ambelor categorii. Totusi, in clasele eterogene, care cuprind trei categorii de elevi: buni, medii si slabi, cei mai dezavantajati sunt elevii cu rezultate medii, ei de regula fiind lasati in afara interactiunii.

Un alt aspect foarte important in gruparea elevilor il constituie stima de sine. In clasele omogene acest lucru este protejat (in cazul elevilor slabi ei nu au de suferit de pe urma compararii lor cu elevii buni, pentru ca nu exista elevi buni in acea clasa!). Pe de alta parte, acesti copii ajung sa inteleaga ca fac parte dintr-o clasa slaba si ca au fost repartizati astfel tocmai pentru ca nivelul cunostintelor si abilitatilor lor nu este suficient pentru a fi trimisi intr-o clasa buna. Clasele omogene devin eficiente doar in cazul elevilor foarte dotati, si numai daca se combina cu programe intensive de instruire.

Grupurile scolare pot fi:

• formale (clasele de elevi);
• informale (microgrupurile din interiorul clasei de elevi) → microrganisme de studiu, de joaca, de prieteni etc.

- clasa de elevi este un grup formal avand fucnctii de instuire sli formare a personalitatii elevilor, de reglementarea a relatiilor sociale, de invatare si evaluare a acomportamentului acestora;
- grupurile informale sunt neinstitutionalizate si formate pe baza unor interese comune (afective, culturale, biologice, acteantisociale);

- grupurile sunt conduse de lideri care pot fi de diferite tipuri:

• lideri autoritari;
• lideri de tip democratic;
• lideri de tip laissez – faire;

- clasa de elevi este un grup social, cu un inalt grad de socializare, de istruire, dezvoltare si formare a personalitatii elevilor, liderii actionand pentru realizarea scopurilor siasigurarea coeziunii grupului;
- relatiiile dintre membrii imbraca mai multe forme:

• relatiile de comunicare, stabilirea de idei;
• relatiile de cunoasterea trasaturi de vointa si caracter, a comportamental;
• relatiile de preferinta, de respingere sau indiferenta.

- in cadrul clasei de elevi, fiecare elev este atat obiect al educatiei (asupra lui se exercita influentele grupului), cat si subiect (si el influenteaza pe ceilalti);

- factorii de grup care influenteaza formarea elevilor si mai ales coeziunea grupului scolar sunt:
• factori externi:
a) stilul de conducere al dirigintelui (care trebuir sa fie democratic);
b) normele de conducere a grupului trebuie formulate impreuna cu elevii;
c) rolul (sarcinile) pe care il are fiecare elev in colectiv.
• factori interni:
a) interesul, atractia si mandria fiecarui elev pentru ca face parte din grupul respectiv.

2. Metode si tehnici de studiere si carcaterizare a grupurilor scolare

Pentru cunoasterea si caracterizarea psihopedagogica a elevilor, profesorul are la dispozitie un grup de metode:

- metoda observatiei (elevul poate fi observat la lectii, in recreatie, pe strada, in familie etc.);
- metoda experimentului – strans legata de metoda observatiei;
- metoda analizei produselor activitatilor scolare;
- metoda aprecierii obiective.

Exemplu: li se da o lucrare la matematica si li se ceresa scrie pe olista pe primii 5 colegi care cred ca au rezolvat bine problema si pe ultimii 5 care cred ca n-au rezolvat-o. In urma cercetarii lucrarilor, profesorul confrunta aprecierile lui cu ale elevilor, apoi aprecierile elevilor intre ei.

- metoda convorbirii;
- metoda chestionarului;
- metoda testelor sociometrice;

a) presupune formularea de intrebari prin care se solicita una sau mai multe persoane pe care le prefera chestionatul etc;
b) experimentatorul trebuie sa cunoasca grupul pe care-l cerceteaza;
c) problematic e numarul de intrebari – dupa unii trebuie mai multe, dupa altii mai putine
d) matricea sociometrica - datele din testul sociometric sunt prelucrate si puse intr-un tabel;
e) sociograma colectiva - structura unei clase (cu elevii si relatiile dintre ei notate prin simboluri);

-metoda chestionarelor – formularea de intrebari precise, clare, concise, intr-un limbaj accesibil, fara cuvinte ambigue, fara intebari tendentioase, ipotece;
-metoda scarilor de apreciere;
-metoda proba „ghici cine?” obtinand astfel un tablou sinoptic:
- metoda studiului de caz – fazele de rezolvare sunt:

• prezentarea cazului;
• exprimarea opiniilor celor care participa;
• formularea de intrebari de catre animatorul discutiei;
• concluzia generala si propuneri de solutii.

- tehnicile sociometrice – sunt folosite pentru masurarea relatiilor interpesonale. Aceste teste ofera dirigintelui informatii cu privire la: relatiile interpersonale din cadrul clasei, liderii microgrupurilor etc.
- psihodrama (improvizarea unui scenariu pe o tema data, in care feiecare subiect primeste un rol, a carui interpretare permite constientizarea unor cauze, ce au declansat anumite stari tensionale);
- jocul de rol, folosit pentru aprecierea comportamentului si pregatirea in copul intrarii intr-un grup (exemplu: rol de tata in familie, sofer, inginer, de interprinzator comercial etc.).

3. Managementul clasei de elevi: concept, problematica sociala, psihologica, normativa, operationala si inovatoare (+ 4. Dirigintele si dirigentia, roluri si strategii de interventie, formare, evaluare)

- formarea integrala si armonioasa a personalitatii elevilor sub aspect intelectual, profesional, moral – civic, estetic si fizic se realizeaza atat in procesul de invatamant, cat si in cadrul orelor educative, organizate de catre diriginti;
- activitatea profesionala ca diriginte reprezinta o munca de conducere;
- atributii:
• conceperea si asigurareaorelor de dirigentie (obiective, tematica, desfasurare);
• crearea atmosferei psihosociale si de studiu in clasa;
• cooperearea cu toti profesorii clasei;
• organizarea de vizite si excursii;
• sprijinirea elevilor la invatatura;
• cooperarea cu familia;
• contributia la orientarea scolara si profesionala a elevilor;
• organizarea si realizarea activitatilor in afara clasei;
• intocmirea fisei psihopedagogice;
• acordarea notei la purtare;
• „educatorul activ” al clasei.

2 comentarii:

  1. Ati facut un lucru atat de util.Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Tudor, ma bucur ca am putut sa fiu de folos!
    Spor la invatat si multa bafta!

    RăspundețiȘtergere