5. Probleme teoretice si practice ale curricululumului. Reforma curriculumului in invatamantul romanesc

1). Analiza conceptelor: curriculum, arie curriculara, cultura generala, continut al invatamantului, situatie de invatare.

2).Relatia obiective-continuturi-metode de predare-invatare-evaluare.

3).Factori determinanti si surse generatoare in elaborarea curriculumului.

4).Tipuri de curriculum: curriculum (de baza, trunchi comun) - curriculum la dispozitia scolii; obligatoriu - optional; formal - nonformal; national-local.

5). Orientari si practici noi in organizarea curriculumului: interdisciplinaritate, organizare modulara, organizare de tip integrat, curriculum diferentiat si personalizat.

6). Documentele curriculare: planul-cadru, programe scolare, manualele, materialele-suport (ghiduri, portofolii, culegeri, manualul profesorului etc.). Metodologia aplicarii lor in scoala.

1. Analiza conceptelor: curriculum, arie curriculara, cultura generala, continut al invatamantului, situatie de invatare

Curriculum, in sens larg, reprezinta ansamblul proceselor educative si al experientelor de invatare prin care trece elevul pe durata parcursului sau scolar. in sens restrans, curriculumul cuprinde ansamblul acelor documente scolare de tip reglator in cadrul carora se consemneaza datele esentiale privind procesele educative si experientele de invatare pe care scoala le ofera elevului. Acest ansamblu de documente poarta, de regula, denumirea de curriculum formal sau oficial.

Aria curriculara resprezinta un grupaj de discipline scolare care au in comun anumite obiective si metodologii si care ofera o viziune multi si interdisciplinara asupra obiectelor de studii.

Exista sapte arii curriculare:

-limba si comunicare
-matematica si stiinte ale naturii
-om si societate
-educatie fizica si sport
-tehnologii
-consiliere si orientare.

Ariile curriculare raman aceleasi pe intreaga durata a scolaritatii, dar ponderea lor este variabila in cadrul ciclurilor curriculare si de-a lungul anilor de studiu. Ciclurile curriculare reprezinta periodizari ale scolaritatii care au in comun obiective specifice. Cadrul curricular este planul de invatamant. Continuturile, ca parte a programei scolare, sunt informatii de specialitate prin intermediul carora se ating obiectivele de referinta (competente specifice) propuse. Conceptia moderna privind cultura generala include cunostintele fundamentale in domeniile principale de activitate (stiinta, tehnica, cultura literar-artistica, filosofie etc, abilitati intelectuale din aceste domenii, modalitati de operare cu informatii si criterii de evaluare a informatiilor.

Deci, cultura generala cuprinde, pe langa cultura stiintifica si umanista si cultura metodologica si tehnologica. Cultura generala si specializarea nu se exclud, ci se completeaza, intrucat cultura generala ii ofera specialistului noi directii de gandire, de actiune si faciliteaza policalificarea

2. Relaţia obiective-conţinuturi-metode de predare, învăţare, evaluare

 

Procesul de invatamant este rezultanta interdisciplinelor dintre toate componentele sale. Pentru a se finaliza, procesul de invatamant trebuie coordonat optimal intra si interstructural. in raport de continut si de obiectivele pedagogice, profesorul stabileste tipul si structura lectiei, strategiile de predare-invatare, metodele si mijloacele de invatamant, formele de activitate cu elevii (frontala, grupala, individuala, combinata), precum si intrumentele de evaluare (teste de cunostinte, de deprinderi si de creativitate, intrebari pentru fixarea cunostintelor, lucrari de control, fise de evaluare, rezultate de exercitii).

3. Factori determinanti si surse generatoare in elaborarea curriculumului

Noua revolutie stiintifica se caracterizeaza printr-o crestere exponentiala a informatiilor si o mare miscare de idei, inventii si descoperiri. Acestea au drept consecinta aparitia si dezvolarea unor discipline de sinteza ca cibernetica, informatica, teoria mecanismelor si a unor discipline de granita, precum si aparitia unor profesiuni noi, cum sunt cele din domeniul calculatoarelor si al tehnologiilor de varf, bazate pe cibernetica, informatica, microelectronica, producand schimbari in planurile si programele de invatamant la toate nivelurile.

Dintre factorii determinanti ai curricumului invatamantului si sursele generatoare de informatii privind continutul acestuia, mentionam:
- progresul din domeniul stiintei, al tehnologiei de varf si culturii;
- tendinta de informatizare a societatii;
- mobilitatea profesiunilor;
- aparitia unor stiinte de sinteza si stiinte de granita;
- rezultatele cercetarii stiintifice;
- dezvoltarea economica si sociala;
- interdependentele economice si culturale intre state;
- aspiratiile tineretului spre cultura;
- adaptarea continuturilor invatamantului la cerintele societatii si ale formarii integrale, armonioase, autonome si creative a personalitatii.

Invatamantul, pentru a asigura o pregatire anticipativa a personalitatii, va trebui sa raspunda
acestor schimbari prin continut si tehnologie didactica, intensificandu-si caracterul formativ. Accentul va trebui sa cada pe:
- dezvoltarea inteligentei si a creativitatii elevilor;
- policalificarea la nivelul cetintelor economiei de piata;
- insusirea limbajelor de programare;
- formarea unor capacitati intelectuale cum sunt: spiritul de observatie, capacitatea de a sesiza relatiile dintre obiecte, fenomene, idei, de a organiza si reorganiza cunostintele, gandirea divergenta, formarea comportamentului moral-cetatenesc, spirit de cooperare, dezvoltarea capacitatii de adapraee la schimbarile sociale etc.

4. Tipuri de curriculum (de baza, trunchi comun)

Curriculumul-nucleu este expresia curriculara a trunchiului comun, care cuprinde acel set de elemente esentiale pentru orientarea invatarii la o anumita disciplina; reprezinta unicul sistem de referinta pentru diversele tipuri de evaluari si examinari externe (nationale) din sistem si pentru elaborarea standardelor curriculare de performanta.

Curriculumul aprofundat este expresia curriculara a trunchiului comun, inclusiv elementele
marcate cu asterisc.

Curriculumul la decizia scolii (C. D. S.) reprezinta ansamblul proceselor educative si al experientelor de invatare pe care fiecare scoala le propune in mod direct elevilor sai in cadrul ofertei curriculare proprii.

Tipuri de C. D. S. in invatamatul obligatoriu:

- curriculum aprofundat: aprofundarea obiectelor de referinta din curriculum-nucleu prin diversificarea activitatii de invatare;
- curriculum extins: apar noi obiecte de referinta si noi continuturi. Aceata presupune parcurgerea programei scolare in intregime (inclusiv elementese marcate cu asterisc);
- optionalul: o noua disciplina scolara; acesta presupune elaborarea in scoala a unei programe cu obiective si continuturi noi, diferite de cele existente in trunchiul comun.

La nivelul liceului, C. D. S. se realizeaza prin mai multe tipuri de optionale, respectiv:

- optionalul de aprofundare: aprofundeaza obiectele de referinta (competente specifice) din curriculum-nucleu prin noi continuturi propuse la nivelul scolii (sau cele cu asterisc, daca nu sunt parcurse obligatoriu la trunchiul comun);
- optionalul de extindere: noi obiective de referinta (competente specifice) si noi continuturi;
- optionalul preluat din trunchiul comun al altor discipline;
- optionalul ca disciplina noua;
- optionalul integral: consta intr-un nou obiect de studiu, structurat in jurul unei teme integratoare pentru o anumita arie curriculara sau pentru mai multe arii curriculare.

Curriculumul formal: rezultatul activitatii unei echipe interdisciplinare, presupunand decizia din partea factorilor educationali, adigurand coerenta si unitatea procesului intructiv-educativ.

5. Orientari si practici noi in organizarea curriculumului, interdisciplinaritate, organizare modulara, organizare de tip integrat, curriculum diferentiat si personalizat

Interdisciplinaritatea:

- a devenit o necesitate a lumii contemporane fiind o consecinta logica a inegrarii tuturor tipurilor de continuturi in perspectiva educatiei permanente;
- vine ca o solutie la situatia de organizare pe discipline, situatie ce risca la o ruptura intre acestea;
- satisface nevoia de globalitate in stiinta.

Principala modalitate de introducere a interdisciplinaritatii in invatamant o reprezinta regandirea continuturilor si colaborarea planurilor, programelor si manualelor scolare in perspectiva conexiunilor posibile si necesare sub raport epistemologic (cunoasterea stiintelor) si pedagogic.

Predarea integrala a cunostintelor:
- este o maniera de organizare a invatamantului asemanatoare cu interdisciplinaritatea, dar se deosebeste de aseasta prin facptul ca se ia ca referinta o idee sau un principiu integrator care transcende granitele dintre disciplinele stiintifice si grupeaza cunoasterea in functie de noua perspectiva;
- este o notiune dinamica ce sufera permanente modificari; in principal, ea evidentiaza unitatea funciara (originara) a gandirii stiintifice si ntrebuie sa evite accentuarea neadecvata a distinctelor dintre diversele discipline stiintifice;
- se fundamenteaza pe doua sisteme de referinta: unitatea stiintei si procesul de invatare la copil.

Modalitati de organizare:

- integrarea continuturilor ce apartin diferitelor subdiviziuni ale unei discipline stiintifice majore;
- integrarea a doua sau mai multor domenii in proportii mai mul sau mai putin egale;
- integrarea a doua sau mai multor discipline cu preponderenta uneia dintre ele;
- una sau alta dintre cele trei modalitati amintite, corelata cu integrarea unei discipline nestiintifice.

Modularitatea:

- este rod al necesitatii de a arunca punti intre filierele scolare, intre educatia formala, nonformala si informala, oferind adultilor o a doua sansa de instruire;
- presupune o organizare supla a continuturilor invatamantului care sa asigure continuitate educativa, care sa rezerve posibilitati de intrare, de ietire, de reorientare, de schimbare de persectiva, de adecvare la diferite medii. Un modul pedagogic este un mijloc de invatamant care trebuie sa raspunda la patru criterii fundamentale:

* sa defineasca un ansamblu de situatii de invatare;
* sa vizeze obiective bine definite;
* sa propuna probe de verificare a celui care invata pentru a realiza feed-back-ul;
* sa poata sa se integreze an contexte variate ale invatarii.

Curriculumul diferentiat si personalizat:

- trecerea de la o scoala pentru toti la o scoala pentru fiecare;
- diferentierea experimentului de invatare se face de catre profesori in continut, metode de predare-invatate, mediu psihologic;
- diferentierea se exprima la nivelul elevului prin: extensiunea cunostintelor, profunzimea intelegerii, ritmul si stilul de invatare (creativ, reproductiv, investigat);
- la nivelul liceului; organizarea diferentiata a continutului apare chiar in plan de invatare in functie de profilul liceului.

Concluzia: forma de organizare a proceselor de invatamant in vederea predarii diferentiate si
personalizate este unul dintre factorii determinanti pentru succesul strategiei de personalizare a
curricumului.

6. Documentele curriculare: planul cadru, programe scolare, manualele, materialele suport (ghiduri, portofolii, culegeri, manualul profesorului etc.). Metodologia aplicarii lor in scoala

Planurile-cadru de invatamant

- reprezinta documentul reglator esential care jaloneaza resursele de timp ale procesului de predare-invatare;
- ofera solutii de optimizare a bugetului de timp: pe de o parte, sunt cuprinse activitatile comune tuturor elevilor din tara in scopul asigurarii egalitatii de sanse a acestora; pe de alta parte, este prevazuta activ pe grupuri (clase) de elevi in scopul diferentierii parcursului scolar in functie de interesele, nevoile si aptitudinile specifice ale elevilor.

Programa scolara

- este o parte a curricumului national;
- descrie oferta educationala a unei anumite discipline pentru un parcurs scolar nedeterminat;
- cuprinde:
* pentru clasele V-IX: o nota de prezentare, obiectivele-cadru, obiectivele de referinta, exemple de activitati de invatare si continuturi;
* pentru clasele X-XII: o nota de prezentare, competente generale, competente specifice si continuturi, valori si atitudini, sugestii metodologice.

Planificarea calendaristica

- este un document administrativ alcatuit de profesor care asociaza intr-un mod personalizat elemente ale programei (obiective (competente) si continuturi) cu alocarea de timp considerata optima de catre acesta.

In elaborarea planificarii se parcurg urmatoarele etape:

- realizarea asociatiei dintre obiective (competente) si continuturi;
- impartirea materiei an unitati de invatare;
- stabilirea succesului de parcurgere a unitatii;
- alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de invatare.

Materialele suport sunt ghiduri metodologice, portofolii, culegeri, manualul profesorului.