____________________________________________________________________________________________



.

2.Elemente de psihologia dezvoltarii copilului si adolescentului

1. Analiza conceptelor fundamentale: personalitate, dezvoltare, maturizare, stadialitate in dezvoltare s.a.

2. Stadiile dezvoltarii psihosomatice: intervalul de varsta, caracterizare generala, analiza schimbarilor in plan fizic, cognitiv, afectiv, motivational, volitiv, psihomotric, comunicare, al trasaturilor de personalitate. Implicatii socioeducationale.

3. Metode si tehnici de cunoastere a particularitatilor de varsta si individuale ale copilului si adolescentului (observatia, anamneza, studiul produselor activitatii, testele, chestionarul, experimentul psihopedagogic, studiul de caz s.a.

4. Fisa de caracterizare psihopedagogica. Valori instrumentale, valorizare, limite.

1.Analiza conceptelor fundamentale: personalitate, dezvoltare, maturizare, stadialitate în dezvoltare etc.

Se impune mai intai sa deosebim termenul persoana de personalitate. Termenul de persoana desemneaza individul uman concret. Personalitatea, dimpotriva, este o construcţie teoretica elaborata de psihologie in scopul inţelegerii şi explicarii modalitatii de fiinţare şi funcţionare ce caracterizeaza persoana umana.
G. Allport: "Personalitatea este organizarea dinamică in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea şi comportamentul sau caracteristic.“

Caracteristicile personalitatii (Perron):
  • globalitate: personalitatea cuiva este construita din ansamblul de caracteristici care permite descrierea unei persoane;
  • coerenţa: exists o anumita organizare şi exista interdependent ale elementelor componente ale personalitatii;
  • permanenţa temporala: deşi o persoană se transforma, se dezvolta, ea isi pastreaza identitatea psihica.
Definita din perspectiva genetica, dezvoltarea psihoindividuala este un proces interior, care evolueaza odata cu varsta printr-o construcţie progresiva a structurilor psihice, in scopul unei adaptari din ce in ce mai perfecţionate, pe baza schimbărilor bio-psiho-sociale intervenite. Privita din perspectiva psihoindividuala, ea este inţeleasa ca un proces dinamic şi constructiv de la simplu la complex, de la acţiune la gandire, de la prelogic la logic, de la empiric la stiintific, proces realizat prin invatare, sub influenţa mediului socio-cultural. In determinarea dezvoltarii psihice, rolul principal il au interacţiunile dintre componenta genetica si factorii de mediu. Premisele ereditare capata conţinut si se dezvolta sub influenta factorilor din mediul socio-cultural, din cadrul carora educatia are rolul hotărator. Desi copilul se maturizeaza invatand, iar maturizarea biologica este o condiţie a realizarii procesului de invatatura.

Stadialitatea. Consideratii generale:
  • are caracter deschis;
  • nu este o problems noua, dar prin complexitatea sa ramane in alenta investigatiei psihologice;
  • varsta cronologica nu corespunde cu varsta biologica si nici cu cea psihica;
  • modalitatea de definire a stadiului genetic si a stadiului de varsta sunt diferite.

2.Stadiile dezvoltarii psihosomatice: interval de varsta, caracterizare generala, analiza schimbarilor in plan fizic, cognitiv, afectiv, motivational, volitiv, psihomotric, trasaturi de personalitate

Procesul educativ incepe odata cu nasterea (sau chiar inainte). În primii ani, copilul e doar un baiat al educatiei, el inregistreaza pasiv influentele educative exercitate asupra sa. Educatia are mai mult caracter de dresaj, in care se formeaza deprinderi elementare cu o pregnanta semnificatie intelectuala, morala, estetica. Educatia inseamna relatia educator-educat. Treptat, cu cresterea si dezvoltarea copilului, acesta nu mai suporta pasiv influentele educative si adopta o pozitie receptiva, devine un partener al educatorului si subiect al educatiei.

In baza psihologiei varstelor, in pedagogie s-a stabilit urmatoarea periodizare:

-0 - 3 ani: prima copilarie:
  • 0 - 1 an: pruncia;
  • 1 - 3 ani: varsta anteprescolara.
-3 - 6 (7) ani: vasta prescolara;

-6 (7) - 7 (18) ani: varsta scolaritatii:
  • 6 - 10 ani: varsta scolara mica;
  • 11 - 14 ani: preadolescenta;
  • 14 - 18 ani: adolescenta.
-18 - 25 ani spre 35 ani: varsta tineretii;
-35 - 64 ani: etapa adulta:

  • 35 - 45 ani: varsta adulta precoce;
  • 45 - 55 ani: varsta adulta medie;
  • 55 - 64 ani: varsta adulta prelungita.
- dupa 65 ani: varsta a lll-a:
  • 65 - 70 ani: ani de adaptare;
  • 70 - 80 ani: ani de prima batranete;
  • 80 - 90 ani: ani de a ll-a batranete.
Observatie: termenele stabilite trebuie abordate aproximativ, in functie de sex, mediu, ritmul inegal de dezvoltare la diferiti copii.
Fiecare etapa de varsta inseamna reorganizarea pe un plan nou, superior a intregii vieti psihice, careia ii corespund anumite nevoi educative ce trebuie satisfacute.
Copilul se naste cu un sistem nervos central (S. N. C.) senzitiv si motor bine dezvoltat, avand posibilitatea de a desfasura diferite miscari. Treptat, copilul trece de la viata vegetativa la viata de relatie cu lumea inconjuratoare; in primii ani invata mersul si limbajul prin care se deschide catre mediu si stabileste relatii cu persoanele din jur. Acum activitatea dominanta o constituie prima incercare de stapanire a lumii prin mers si vorbire. Acum se fac modeste inceputuri de educatii intelectuala, morala, estetica; educatia e axata pe educarea unor simturi. Un rol important iI are atmosfera de familie in primii ani de viata. „Afectivitatea transmisa e vitamina de crestere.“

La „varsta prescolara" (3 - 6 (7) ani) organismul copilului cunoste o puternica dezvoltare anatomo-fiziologica; creste in greutate si in inaltime; se inregistreaza progrese la nivelul S. N. Activitatea predominanta e jocul. Prin joc copilul solutioneaza contradictia dintre dorinta sa de a cuceri lumea si puterile limitate. Prin joc, copilul cauta sa cunoasca si sa asimileze activitatea adultilor. Jocul e cadrul principal pentru educatie intelectuala, morala, estetica. Se dezvolta foarte mult gandirea si limbajul (vocabularul se imbogateste: 800 -4000 cuvinte). Interesele de cunoastere ale copilului sporesc. Ele se manifesta prin intrebari specifice: ce?, de ce?, pentru ce?.
Varsta prescolara e varsta basmelor, a povestilor. Basmul (jocul) reprezinta mijloace de educatie. Se pun bazele personalitatii morale.

Varsta primei scolaritati (6 (7) - 10 (11) ani):

Copilul are formate deprinderile necesare scolaritatii, dispune de suficiente capacitati de concentrare, de un limbaj destul de dezvoltat. Copilul creste in inaltime si greutate, se dezvolta sistemul sau osos si muscular.S. N. se desavarseste sub raport functional. Intre cele doua sisteme de semnalizare predomina acum primul (senzatii, perceptii). Se traieste foarte mult in acest plan si mai putin in cel reflexiv. Activitatea dominanta este invatatura. Jocul continua sa ocupe un rol important, dar prin invatatura copilul patrunde in cultura elementara. Perceptia este foarte vie, dar superficiala si incompleta. Atentia este labila si involuntara. Memoria este preponderant mecanica, vie, dar instabila. Gandirea este prompta, dar superficiala, pripita. Pe plan afectiv, copilul prezinta capacitatea de a avea sentimente vii, dar inca instabile. Vointa este putin tenace, este supusa impulsurilor, capriciilor.

Preadolescenta (10 (11) - 14 (15) ani) este varsta ingrata.

Copilul cunoaste puternice transformari fizice, sexuale, psihice. Se realizeaza un echilibru intre cele doua sisteme de semnalizare. Creierul nu creste prea mult, dar se complica sub raport functional. Activitatea dominanta este invatatura. Prin aceasta, preadolescentul patrunde in cultura stiintifica, el manifesta o dorinta de a cuceri lumea prin cunoastere. interesul pentru cunoastere e foarte viu, pentru domenii foarte variate si sussinut de o gandire mai abstracta, sistematica, obiectiva. Se dezvolta imaginatia, memoria. Preadolescentul prezinta o afectivitate bogata, stabila si prezinta o vointa ferma.

Adolescenta (11 (15) - 17 (18) ani)

Pe verticala are loc o crestere mai lenta, iar pe orizontala o crestere mai rapida. Continua sa se dezvolte S.N., sporeste forta fizica si totodata capacitatea de a desfasura activitati intelectuale (care incep sa devina predominante). Din punct de vedere psihic, atentia e voluntara, memoria e verbal-logica, imaginatia e bogata, gandirea e inchegata (cu caracter abstract, generalizat), vointa este sustinuta, sentimentele sunt puternice si bogate. Copilul se elibereza de sub tutela familiei si cauta mediul favorit al manifestarilor sale in afara familiei. Se imagineza o schimbare de perspective, adolescentul trecand printr-un proces de interiorizare. El manifesta interes pentru activitatile psihice, isi descopera propriul eu. Viata personala devine subiectul unor analize minutioase; este varsta jurnalelor intime. Se dezvolta spiritul autocritic, individul ajunge sa capete constiinta de sine, el simte ca este o individualitate distincta, o personalitate. Se manifesta accentuat spiritul de independent si afirmare de sine. Se manifests mai puternic cu oricand conflictul intre generatii. Adolescentul capata interese si capacitate de a intelege oamenii si societatea; este apt de a intelege personalitatea umana in toata plenitudinea ei si de a participa constient la viata sociala. Se pune acut problema orientarii scolare si profesionale.

Prima tinerete (17 (18) - 24 (25) ani)

Se desavarseste dezvoltarea anatomo-fiziologica si psihica. Se inregistreaza o sporire considerabila a gandirii, nuantarea acesteia, dezvoltarea capacitatii de intelegere, a spiritului critic si autocritic, adancirea preocuparilor spirituale. Idealurile de viata capata un caracter realist. Tanarul isi structureaza personalitatea intr-o forma durabila, se manifesta capacitatea lui de a se autoinstrui si de a se autoeduca. El prezinta o anumita responsabilitate ce constituie proba maturitatii sale.

Stadialitatea psiho-genetica, cognitiva si morala

Piaget distinge pentru dezvoltarea cognitiva urmatoarele stadii si substadii:
  • - stadiul senzorio-motor (al inteligentei preverbale) 0 - 2 ani:
trecerea de la activitatea reflexa la aparitia intentionalitatii 0 - 8 (9) luni;
trecerea de la intentionalitate la reprezentare 8 (9) luni - 2 ani.
  • - stadiul preoperational 2 - 11 (12) ani:
substadiul gandirii simbolice 2 - 4 ani;
substadiul gandirii preoperatorii: al intuitiei simple 4 - 5 (6) ani si eel al intuitiei articulate 5 (6) - 7 (8) ani;
substadiul operatiilor concrete (al logicii concrete): 7 (8) -11 (12) ani.
  • - stadiul operatiilor formale:
substadiul operatiilor formale 11 (12) -14 ani;
substadiul structurilor operatorii lormale 14 -16 (17) ani. Stadiul operatiilor formale continua pana la varsta adulta.
Moralitatea se dezvolta treptat, de-a lungul acestui stadiu. Inainte de 6(7) ani individul e preocupat doar de aspectele tangibile ale comportamentului, iar dupa aceasta varsta isi dezvolta capacitatea pentru un comportament bazat pe principii morale abstracte.

Kohlberg prezinta evolutia judecatii morale cu implicatii in conduita morala si distinge trei niveluri:
- nivelul premoral 4 -10 ani:
  • stadiul moralitatii ascultarii (criteriu, pedeapsa si recompensa);
  • stadiul moralitatii hedonismului instrumental naiv (hedonismul este un curent de gandire etica; scopul, idealul in viata al omului este pIacerea).
- nivelul moralitatii conventional 10 -13 ani:
  • stadiul moralitatii bunelor relatii;
  • stadiul moralitatii legii si ordinii.
- nivelul autonomiei morale (al interiorizarii si acceptarii personale a principiilor morale) 13 -16 ani:
  • stadiul moralitatii contractuale si acceptarii democratice a legii;
  • stadiul moralitatii principiilor individuale de conduitei.
Acum individul se orienteaza spre principii morale abstracte si spre o etica personala.

3. Metode si tehnici de cunoastere a particularitatilor de varsta si individuale ale copilului si adolescentului (observatia, anamneza, studiul produselor activitatii, testele, chestionarul, experimentul psihopedagogic, studiul de caz s.a.)

  • Observatia- reprezinta inregistrarea datelor si constatarilor asa cum se prezinta.
  • Anamneza - reprezinta retrospectiva istorica asupra evolutiei situatiilor unei individualitati; este o metoda de cunoastere psihologica strans legata de metoda biografica; profesorul trebuie sa aiba in vedere situatiile umane cu care s-a confruntat elevul pe parcurs.
  • Testul psihologic- se refera la inteligenta, aptitudini specifice, de interese sau vocational, de abilitati practice, de inteligenta, tehnica, de temperament.
  • Metoda sociometrica- permite evaluarea statutului elevilor, determinarea liderilor spontani recunoscuti de grup, a schimbarilor relatiilor interpersonale, a modului de perceptie sociala a elevului (imaginea de sine, a colegilor in cadrul clasei); este important sa ne dam seama de modul in care se percepe elevul pe sine si modul in care il percep ceilalti.
  • Stadiul produselor activitatii-activitatea elevilor ca subiecti ai educatiei se poate materializa in diverse produse: caiete de teme, lucrari,teme, desene etc.
  • Chestionarul- este o succesiune de intrebari ce trebuie sa respecte anumite exigente, ce urmaresc obtinerea unorraspunsuri ajutatoare pentru o anumita tema.
4. Fisa de caracterizare psihopedagogica. Valori instrumentale, valorizare, limite

Fisa psihopedagogica este un document scolar ce ofera o imagine analitico-sintetica sugestiva privind personalitatea scolarului. Ea cuprinde:
  • date personale ale scolarului (data, locul nasterii, scoli urmate anterior);
  • date asupra starii de sanatate, anumite sensibilitati;
  • date asupra mediului familial (conditiiloe pe care le are copilul in familie, daca exista eforturi in familie pentru scolarizarea lui sau dimpotriva, relatia pe care o are cadrul didactic cu familia; sunt recomandate vizite la domiciliu precedate de sedinta cu parintii, convorbiri telefonice, corespondents);
  • date asupra scolaritatii (situatia scolara, gradul de integrare a elevului in scoala ti in clasa, succese deosebite sau esecuri rasunatoare, preocupari in afara scolii, hobby-uri, factori explicativi ai reusitei sau nereusitei scolare, propuneri ameliorative);
  • date asupra structurii psihologice (caracteristici intelectuale, de afectivitate, de temperament, trasaturi de caracter, aptitudini, interese);
  • aprecieri sintetice;
  • date privind orientarea scolara si profesionala (trebuintele, posibilitatile si aspiratiile scolarului; aspiratiile familiei, abservatii ale cadrelor didactice care lucreaza cu clasa respectiva, opiniile dirigintelui).
Fisa psihopedagogica are un rol important in optimizarea activitatii scolare.


*****************************************************************


Un comentariu: