____________________________________________________________________________________________



.

Tema 1 - Definitivat


I. Sistemul de invatamant din Romania: structura, legislatie, retea scolara. Relatia scoala-comunitate (familie, autoritati locale, agenti economici).


1. Sistemul de invatamant din Romania
2. Relatia scoala comunitate

1.Sistemul de invatamant din Romania


Sistemul de învatamânt reprezinta principalul subsistem al sistemului de educatie, care se refera la organizarea institutionala a învatamântului.

În cadrul sistemului de învatamânt sunt reunite institutiile specializate implicate în procesul de educatie, cercetare si cultura, responsabile de realizarea în mod organizat, planificat si metodic a dezideratelor educative.

Sistemul de învatamânt, în sens larg, cuprinde “ansamblul institutiilor care participa la organizarea arhitecturii scolare, adica la derularea generala a studiilor pe cicluri, orientari, filiere.”

Privit din aceasta perspectiva, sistemul de învatamânt are un caracter deschis incluzând pe lânga institutiile scolare si universitare cu caracter formal si institutiile specializate în instruire nonformala, cum ar fi centrele de pregatire profesionala, cluburile, taberele scolare, programele de radio/televiziune scolara/universitara, pe de o parte si pe de alta parte, diferiti agenti sociali cu care scoala stabileste relatii de tip contractual (scolile militare, scolile profesionale, biserica) sau consensuale ( familia, comunitatea locala).

În sens restrâns sistemul de învatamânt cuprinde institutiile scolare (scoala primara, gimnaziul, liceul, învatamântul profesional si superior), organizate pe trepte, cicluri si ani de studii. Privit din acest punct de vedere, sistemul de învatamânt este definit ca sistem scolar, “specializat în realizarea functiilor pedagogice ale sistemului de educatie la nivelul procesului de instruire, în cadrul concret al activitatii didactice/educative.”


Structura


Principalele niveluri de structurare a sistemului de învăţământ sunt:

1.Nivelul învăţământului primar:
  • treapta învăţământului preşcolar
  • treapta învăţământului primar (clasele I-IV)
2. Nivelul învăţământului secundar:
  • treapta învăţământului secundar inferior (clasele V-IX)
  • treapta învăţământului secundar superior:
    - liceal (clasele X-XII)
    - profesional: - şcoli profesionale de 1-2 ani/profesii simple
    - şcoli profesionale de 2-3 ani/profesii complexe

3. Nivelul învăţământului superior:
  • treapta învăţământului superior de scurtă durată (2-3 ani)
  • treapta învăţământului superior de lungă durată (4-6 ani)
  • treapta învăţământului superior post-universitar (studii aprofundate, masterat, doctorat);


Specificul diverselor niveluri de organizare ale învăţământului este următorul:
  • nivelul învăţământului primar este axat pe dobândirea culturii generale de factură instrumentală (dobândirea deprinderilor de scriere, citire, de calcul, iniţierea în limbaje specifice);
  • nivelul învăţământului secundar inferior/gimnazial urmăreşte dobândirea culturii generale de bază (cunoştinţe fundamentale din principalele domenii ale cunoaşterii);
  • nivelul învăţământului secundar superior/liceal vizează orientarea culturii generale spre anumite domenii de cunoaştere (ştiinţă, socio-uman, tehnologie, economie.), cu deschidere spre cultura opţională de specialitate;
  • nivelul învăţământului profesional înglobează orientarea înspre dobândirea culturii de specialitate necesare practicării unei anumite profesii;
  • nivelul învăţământului superior/universitar este axat pe aprofundarea teoretico-practică specializată a unui anumit domeniu de cunoaştere;


Legislatia

Invatamantul primar si cel gimnazial formeaza, impreuna, invatamantul general obligatoriu.
Invatamantul postuniversitar asigura continuarea si adancirea specializarii dobandite in cadrul invatamantului universitar.

Durata studiilor in invatamantul obligatoriu prezinta o mare diversitate de la o tara la alta. In cele mai multe cazuri solutia adoptata este cea a fixarii unui interval de varsta cronologica in care copiii sunt supusi unei instructii obligatorii. Acest interval este cuprins de regula intre 6 si 16 ani. In interiorul acestui interval continutul instruirii nu este identic pontru toti copiii, putand exista mai multe cai de realizare a acestei instruiri.

Observam astfel, ca nota specifica pentru invatâmantul obligatoriu ramane faptul mentinerii copiilor in sistemul scolar pana la intrarea lor in campul muncii. Argumentele morale si juridice prevaleaza in organizarea invätamäntului obligatoriu. Acestea sunt intregite insä de cele pedagogice. Obiectivul dominant al acestui invätämänt este cel al dobandirii unui cuantum de instruire necesar integrarii in viata sociala.

Educatia permanenta include un ansamblu de forme si modalitati destinate instruirii adultilor, a calificarii si recalificarii lor, in vederea conversiei profesionale. Perfectionarea institutionala a invatamantului este un proces logic, constand dintr-o restructurare a diverselor tipuri, niveluri si forme de organizare in vedeea adaptarii permanente a invatamantului la solicitarile sociale si a reducerii decalajului dintre educatie si dezvoltarea sociala.

Educatia nationala, realizata cu precadere prin sistemul de invätämänt, este una din principalele parghii ale dezvoltarii societatii romãnesti. Sistemul de invatamant prezentat deschide perspective pentru formarea resurselor umane la nivelul de calitate pe care il impune societatea viitoare. El va asigura acel cadru organizatoric pentru ca toti membrii societatii sa-si poata valorifica posibilitatile si capacitatile de care dispun. Caracterul sau deschis inlatura orice fel de bariere in calea circulatiei valorilor, dar asigura, in acelasi timp selectia si formarea talentelor in domeniile cunoasterii si activitatii practice.

Retea scolara


Ca “parte a sistemului de educatie”, sistemul de învatamânt cuprinde “reteaua organizatiilor scolare” determinata în plan pedagogic si juridic, în contextul unor “servicii publice” dorite a fi deschise si receptive permanent la nou în vederea realizarii cu maxima eficienta a activitatii de baza a procesului de învatamânt, si anume instruirea.

Reteaua scolara este principalul factor care ţine de organizarea sistemului de invatamant care are o influenţă hotărâtoare asupra formării si distribuirii cererii de studii pe institutii de invăţământ, determinând si alte aspecte privind cererea de studii cum sunt: gradul de acoperire, structura denamografică si economică a populatiei scolare. Reteaua scolara se constituie si trebuie analizata in trei planuri:

1. Reteaua in profil teritorial care determină cererea de studii prin gradul de accesibilitate teritoriala a instituţiilor de invăţământ. Pentru multe instituţii de invăţământ, plasarea în teritoriu este esenţială pentru numărul şi calitatea elevilor pe care ii poate atrage. Distribuirea în teritoriu a unităţilor de învăţământ este, o soluţie de atenuare a efectelor limitative ale factorilor economici, prin reducerea costurilor de şcolarizare. In condiţii de criză economică, dar şi in virtutea altor motivaţii, apropierea de domiciliu este factorul determinant al opţiunii populaţiei pentru o anumită instituţie de invăţămant.

2. Reţeaua pe trepte (niveluri) de invătământ este factor important mai ales in ceea ce priveşte menţinerea volumului de cererii globale de studii dirninuarea pierderilor ce pot să apară in trecerea de la o treaptă la alta de invăţământ.

In mod normal, reţeaua unităţilor de invăţământ care şcolarizează pe diferite niveluri ar trebui să fie coerentă, reciproc compatibilă. Aceasta ar insemna ca numarul elevilor scolarizaţi pe o anumită treaptă de invăţământ să corespundă capacităţii reţelei şcolare care şcolarizează pe treapta imediat superioară de invăţământ. In sens invers, capacitatea de cuprindere a unităţilor şcolare de pe o anumită treaptă de invatamant ar trebui sa corespundă numărului de elevi şcolarizaţi pe treptele inferioare de invăţământ. Orice diferenţă conduce fie la incapacitatea sistemului de învăţământ de a asigura continuarea şcolarizării pentru un număr de absolvenţii pe care el insusi i-a produs, fie la neutilizarea totală sau parţială a capacitătii de scolarizare, ambele situaţii având semnificaţia unor pierderi generate de dezarticularea reţelei şcolare.

In plan real, reteaua scolara pe trepte de invăţământ se intersectează cu reţeaua in profil teritorial, cu factorii demografici, cu factorii economici, generând situaţii diverse: multe şcoli generale, puţine şcoli primare sau invers; multe universităţi, puţine licee sau invers. Este cert că studierea reţelei şcolare este o condiţie absolut necesară pentru prognoza corectă a cererii de studii potenţiale pentru toate instituţiile de invăţământ care şcolarizează absolvenţi ai unor trepte de invăţământ anterioare. În interiorul sistemului de învăţământ, cererea de studii se constituie în cea mai mare parte în contextul interdependenţelor dintre reţelele şcolare ale diferitelor trepte de învăţământ, aşa încât cel puţin sub aspect cantitativ, evoluţia cererii de studii poate fi destul de bine aproximată studiind reţeaua şcolară care pregăteşte absolvenţii/candidaţi la intrarea în instituţia de învăţământ.

3. Reţeaua scolară pe profile si specializări determină cererea de studii în specializari.
In ceea ce priveste modul de distribuire a cererii globale pe instituţii de invăţământ în funcţie de profilul (specializarea) în care acestea şcolarizează. Este evident că această reţea se constituie la nivelul invăţământului postobligatoriu (liceal, profesional, universitar şi postuniversitar) şi mai puţin în invăţământul gimnazial, unde se înregistrează totuşi o tendinţă de profilare favorizată în prezent şi de sistemul disciplinelor opţionale. Întrucât reţeaua şcolară pe profile şi specializări intră deja în relaţie directă cu interesele şcolare şi profesionale ale elevilor, cu scopurile urmărite de ei, cererea de studii reprezintă, pentru această reţea, un factor mult mai dinamic şi cu o acţiune relativ independentă faţă de posibilităţile de control şi dirijare ale instituţiei şi chiar ale sistemului de învăţământ. Desigur că reţeaua globală şi nomenclatorul profilelor şi specializărilor, ca şi cifrele de şcolarizare, sunt în bună măsură stabilite la nivel de sistem, existând deci posibilităţi de control şi dirijare a cererii de studii. Aceasta nu înseamnă însă că cererea de studii încetează de a mai fi activă sau că ar putea fi subordonată total unei anumite strategii macrosistemice, dimpotrivă, cererea de studii tinde să se impuna cu atât mai multă forţă cu cât diferentele dintre configuraţia ei „naturală” si structura sistemului de invăţământ sunt mai mari.

Sistemul de învăţământ include astfel ansamblul instituţiilor specializate (reţeaua organizaţiilor şcolare) în proiectarea şi realizarea, prin intermediul unor conţinuturi şi metodologii adecvate, a funcţiilor definitorii ale educaţiei.

Aceste instituţii pot fi grupate, în raport cu tipul de educaţie practicat, în trei categorii distincte:
  1. instituţii specializate în educaţia formală (grădiniţe, şcoli generale, şcoli profesionale, licee, colegii universitare, facultăţi şi unităţi de instruire permanentă, de reciclare şi perfecţionare);
  2. instituţii specializate în educaţia non-formală (cercuri ştiinţifice, cluburi ale elevilor şi studenţilor, tabere, centre de formare profesională);
  3. organisme instituţionale ale comunităţii educative locale (familia/comunitatea părinţilor, agenţi economici, culturali);

Reteaua scolilor profesionale si de ucenici este organizata de Ministerul Educatiei si Cercetarii prin consultarea institutiilor interesate de pregatirea fortei de munca si cuprinde domeniile:
  • mine si petrol,
  • energie electrica si electrotehnica,
  • metalurgie si constructii de masini,
  • chimie industriala,
  • constructii si materiale de constructii,
  • industria lemnului, transporturi si telecomunicatii,
  • industrie alimentara, industrie usoara,
  • poligrafie,
  • gospodarirea apelor,
  • agricultura si silvicultura,
  • comert,
  • alimentatie publica,
  • industrie mica,
  • prestari de servicii.
Formarea se face în peste 300 de meserii. Instruirea practica se desfasoarã – în primii ani – în atelierele-scoala care functioneaza în unitatile de învatamânt, cu concursul, eventual, al unei întreprinderi direct interesate în pregatirea elevilor, iar în ultimii ani, consacrati specializarii si calificarii, direct în unitati economice, cu îndeplinirea de sarcini concrete de munca.


2.Relatia scoala-comunitate (familie, autoritati locale, agenti economici).


Şcoala şi familia urmăresc acelaşi scop educativ formarea copiilor spre a deveni oameni multilateral dezvoltaţi

Pentru realizarea acestui scop unic este necesară unitatea de acţiune, concordanţa dintre mijloacele specifice de influenţare folosite de aceste două instituţii sociale.

Şcoala este interesată să colaboreze cu familia, să-şi facă din ea un aliat, pentru ca acţiunea sa educativă să fie mai profundă şi de durata. Colaborarea şcoli cu familia este necesară şi în vederea unei informări reciproce cu privire la dezvoltarea copilului, la comportarea lui.

In convorbirea cu părinţii, profesorul (învăţătorul) trebuie să dovedească mult tact. Să aibă atitudinea unui prieten, nu a unui şef care dă ordine. Să fie apropiat, să găsească argumente potrivite şi temeinice, ca părinţii să le accepte fiind convinşi de utilitatea lor, dar să nu renunţe la convingerile sale dacă acestea sunt bine întemeiate. Cadrul didactic se va interesa de modul cum este respectat regimul de zi al copilului, cum este ajutat acesta la învăţătură, dacă are create condiţii bune de pregătire a temelor, cum se comportă copilul faţă de părinţi, fraţi, bunici cum se comportă aceştia faţă de el, ce influenţe pozitive şi negative se exercită asupra lui, cu ce se ocupă în timpul liber, ce prieteni are, cum se odihneşte şi cum se hrăneşte, care este starea sănătăţii lui, ce interese manifestă etc.

Profesorul (învăţătorul) va informa pe părinţi despre aspectele pozitive şi negative din activitatea elevului la şcoală.. Este bine ca mai întai să fie prezentate unele aspecte pozitive, unele succese obţinute la invăţătură sau unele schimbări lăudabile din comportarea lui. Se va arăta apoi la care obiecte de învăţămînt întampină copilul greutăţi, ce greşeli se observă în comportarea lui şi vor fi analizate cauzele acestora. De asemenea părinţii vor fi informaţi despre posibilităţile de dezvoltare pe care le are copilul, despre aptitudinile şi interesele pe care le manifestă în munca şcolară şi în cea extraşcolară şi eventual despre şcolile sau profesiunile indicate şi contraindicate. In toate aceste cazuri, vor fi discutate cu familia şi măsurile pe care trebuie să le ia şcoala şi cele pe care trebuie să le ia familia spre a ajuta pe elev să se corecteze, să se dezvolte.

Spre a ajuta eficient pe copii, părinţii trebuie să ţină legătura cu scoala, spre a se informa despre rezultatele muncii şi despre comportarae lor la scoala. Unele informaţii despre aceste situaţii le pot obţine părinţii prin consultarea carnetului cu note al elevului sau din relatările despre activitatea lui la şcoală şi modul cum a fost ea apreciata de profesori. Dar mult mai utile sînt informaţiile pe care le primesc parintii de la cadrele didactice.

Accelerarea transformarilor sociale, democratice, emanciparea femeii, modificarea statutului copilului, dispersia familiei, încercarea de a restitui prestigiul educatiei familiale, progresele sociologiei si psihologiei, precum si alte cauze au dus la întelegerea faptului ca orice sistem de educatie ramâne neputincios daca se izbeste de indiferenta sau de opozitia parintilor. Scoala capata astfel o misiune suplimentara.

Au existat întotdeauna educatori excelenti si parinti iubitori, care nu si-au pus probabil atâtea probleme si totusi au reusit foarte bine; dar poate ca acest lucru era mai usor într-o lume foarte statornica, în care traditia avea ultimul cuvânt. Modificarea pe care au suferit-o, în curs de o generatie sau doua, relatiile dintre parinti si copii, dintre adulti si tineri, apare mai vadita în consideratia ptr copil.

Sentimentul de siguranta - singurul care permite copilului sa se emancipeze si sa-si dobândeasca personalitatea - depinde de urmatoarele conditii:
  1. Protectia împotriva loviturilor din afara;
  2. Satisfacerea trebuintelor elementare;
  3. Coerenta si stabilitatea cadrului de dezvoltare;
  4. Sentimetul de a fi acceptat de ai sai:

  • ca membru al familiei: sa fie iubit; sa daruiasca dragoste, sa fie izvor de bucurie si de multumire ptr adulti; sa fie condus si îndrumat;
  • ca fiinta umana: sa i se accepte caracteristicile individuale; sa aiba posibilitatea de actiune si experienta personala; sa aiba asigurata o anumita arie de libertate.
În ceea ce priveste relatia scoala-familie se impun deschideri oferite parintilor privind aspectele scolare, psihopedagogice, pe lânga aspectele medicale, juridice etc. Se cunosc urmatoarele forme mai importante de organizare (institutionalizata) a educatiei parintilor si a colaborarii scoala-familie: asociatii ale parintilor (si profesorilor) care au o larga libertate de initiativa; scoli ale parintilor si scoli ale mamelor; consilii de administratie scolara formate (exclusiv sau în majoritate) din parinti, cu rol informational, consultativ si decizional; comitete de parinti pe clase si scoli, fara rol decizional, care sprijina scoala în rezolvarea unor probleme.

Ptr a valorifica avantajul mass-mediei de a se adresa unui public larg, care are libertatea de a alege daca îsi însuseste sau nu experienta propusa, în majoritatea tarilor occidentale exista reviste si programe radio-TV destinate educatiei parintilor.

Se considera ca punctul cheie îl constituie programele de pregatire a formatorilor, a celor care vor îndruma autoeducatia parintilor; toate persoanele care prin profesia lor sunt în relatie cu copiii si familia (profesori, medici, juristi, preoti etc.) au nevoie de o pregatire pe probleme ale educarii familiei. Anumite categorii de parinti pot fi folosite ca "formatori voluntari".

Se recomanda, în general, o restrângere a programului de educatie a parintilor pe problemele ce satisfac nevoile specifice (de regula, exprimate de parinti), îmbinându-se aspectele îngrijirii fizice, medicale, cu aspectele psihosociale si psihopedagogice. Programul trebuie sa tina seama de reteaua institutiilor ce pot corela oferta cu cererea de educatie exprimata - ceea ce impune întemeierea lui pe cercetari sistematice.

Un raport asupra relatiilor dintre scoala si familie în tarile Comunitatii Europene, bazat pe cercetari comparative, documentare si empirice enumera patru motive ptr care scoala si familia se straduiesc sa stabileasca legaturi între ele:
  • parintii sunt juridic responsabili de educatia copiilor lor;
  • învatamântul nu este decât o parte din educatia copilului; o buna parte a educatiei se petrece în afara scolii;
  • cercetarile pun în evidenta influenta atitudinii parentale asupra rezultatelor scolare ale elevilor, în special asupra motivatiilor învatarii, precum si faptul ca unele comportamente ale parintilor pot fi favorizate datorita dialogului cu scoala;
  • grupurile sociale implicate în institutia scolara (în special parintii si profesorii) au dreptul sa influenteze gestiunea scolara.
Obstacolele relatiei scoala-familie pot fi de ordin comportamental (întâlnite, atât între parinti, cât si la profesori si administratori scolari) sau de ordin material (relatia scoala-familie cere un surplus de efort material si de timp). Dificultatile pot rezulta din ideile divergente privind: responsabilitatea statului si a familiei privind educatia copiilor; libertatea de alegere a scolii de catre parinti sau unicitatea învatamântului; impactul mediului familial asupra rezultatelor scolare ale copilului; randamentul pedagogic si datoria parentala; participarea parintilor la gestionarea si procesul decizional din institutia scolara. Se considera, în general, ca problema este de atitudine; este dificil de pretins, atât la parinti, cât si la profesori, ca relatia de colaborare scoala-familie nu este doar un "drept de optiune".

Reprosurile care li se fac parintilor privind colaborarea cu scoala sunt: apatia; lipsa de responsabilitate; timiditate; participare cu ingerinte; preocupari excesive ptr randamentul scolar; rolul parental rau definit; contacte limitate cu scoala; conservatorism.

Reprosurile care li se fac profesorilor privind colaborarea cu familiile elevilor sunt similare inclusiv privind: dificultati de a stabili relatia cu adultii (trateaza parintii ca pe copii si nu ca parteneri în educatia copilului, decizând autoritar la reuniunile cu parintii); definirea imprecisa a rolului de profesor; lipsa pregatirii privind relatia scoala-familie.

În conditiile unei societati democratice cu o economie de piata se pune si problema: parintii si elevii sunt utilizatori (clienti) sau consumatori? Se exprima urmatoarele puncte de vedere:
  • deoarece guvernantii finanteaza scoala în profitul public, guvernantii si electorii lor sunt clientii institutiei scolare;
  • deoarece parintii poarta responsabilitatea fundamentala a educatiei copilului (pâna la vârsta de 16 ani), iar scolile nu sunt decât ca sa-i ajute, parintii trebuie considerati clientii scolii, iar elevii drept consumatori;
  • o atitudine intermediara considera parintii drept clienti ai scolii din punct de vedere al copilului; colectivitatea drept client al scolii sub unghiul gestiunii institutiei scolare si guvernul drept client al scolii în planul politicii generale a educatiei.
O buna parte din problema se rezolva în masura în care parintii si profesorii dispun de mecanisme de evaluare a activitatii scolare. Discutiile specialistilor si politicienilor despre institutia scolara, protestele elevilor, studentilor si cadrelor didactice, alte tensiuni de acest gen au tendinta de a slabi sustinerea parentala a scolii. Relatia familie-scoala apare justificata în masura în care restabileste încrederea colectivitatii în institutia educativa.

Informarea si formarea parintilor în ceea ce priveste scolaritatea copilului presupune, ca fiecare parinte sa cunoasca: obligatiile legale privind educatia copilului; drepturile de care dispune ptr educatia copilului; importanta atitudinii lui ptr reusita scolara a copilului; metodele de colaborare cu scoala. În acest scop este necesar un dialog între profesori si parinti; profesorii trebuie sa primeasca o pregatire în materie de relatie cu parintii iar competenta lor în aceasta materie trebuie considerata ca o aptitudine profesionala; parintii trebuie sa fie pregatiti ptr a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; scolile trebuie sa asigure parintilor asistenta necesara.

Cooperarea directa intre profesor-parinte (scoala-familie) în beneficiul elevului individual nu se poate substitui participarii parintilor la gestiunea scolii, din mai multe motive: parintii sunt responsabili legali ai educatiei copiilor lor, deci trebuie sa aiba posibilitatea de a influenta natura acestei educatii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative si la orientarea adaptarii scolii la schimbarile din societate; este necesara o influentare pe plan local asupra rezolvarii problemelor locale si luarea deciziilor la nivelul cel mai de jos cu putinta; este necesara contrabalansarea "îndepartarii" indiferentei guvernamentale; cei care sunt afectati de o decizie trebuie sa poata avea o influenta asupra ei; dezechilibrele balantei grupurilor de interes trebuie sa fie corijate autorizând persoanele interesate sa fie reprezentate dupa importanta implicarii lor în institutia scolara; participarea trebuie sa faca apel la competentele locale; participarea poate stimula initiativele si inovatiile.

Un minimum esential al participarii democratice la gestiunea scolii consta în instituirea prin lege a consiliului de administratie scolara, în care parintii sunt reprezentati corespunzator, si au nu numai rol informational si consultativ, dar si rol decizional si de control.

Ptr o cooperare eficace se considera necesara adoptarea unor comportamente corespunzatoare de catre membrii consiliului: comunicarea libera de informatii; toleranta când limbajul profesional nu este înteles de nespecialisti; încurajarea dezbaterilor pe probleme educationale majore; considerarea reciproca a parintilor si profesorilor ca parteneri.

Un rol deosebit, atât ptr colaborarea familie-scoala si participarea la gestiunea scolii, cât si ptr educatia parintilor îl au asociatiile de parinti, a caror finalitate este, în principiu, protectia copilului prin educatie. Se pot deosebi asociatiile de parinti si dupa scopurile lor, astfel: ca grup de sustinere a scolii, în probleme needucationale; ca grup de cooperare care considera educatia ca un proces comun în care parintii si profesorii sunt parteneri, care decid împreuna viitoarele programe; ca grup de aparare a intereselor care considera ca parintii au interese ce trebuie promovate în raport cu interesele altor grupe.

Cele mai frecvente obiective ale asociatiilor nationale de parinti sunt:

a) sensibilizarea parintilor privind drepturile si îndatoririle lor, influenta comportamentului lor asupra copilului;
b) informarea parintilor prin publicatii, radio si televiziune privind problemele specifice;
c) formarea parintilor prin cursuri destinate acestora, consultatii pe probleme de interes (medicale, juridice, psihologice etc.);
d) reprezentarea parintilor.

Exista doua teorii importante privind relatia scoala-familie:
  • teoria profesionalismului care considera ca un element esential serviciul facut altora, fara a gândi la avantaje personale; criteriile acestei teorii sunt: competenta, servirea clientilor, un cod de etica profesionala;
  • teoria schimbului care considera actiunea umana în functie de un câstig personal; se considera privilegii traditionale ale profesorilor: un grad de autonomie, un salariu asigurat, o competitie restrânsa.
Din aceasta perspectiva se pune întrebarea: ce câstiga profesorul într-o cooperare cu familia? Se apreciaza ca acest câstig poate fi un statut revalorizator în ochii societatii; cooperarea cu familia poate fi un test profesional si poate fi considerata ca facând parte din datoria profesionala a profesorului deoarece: parintii sunt clienti ai scolii; eficacitatea învatamântului poate fi ameliorata prin cooperarea între scoala si familie; parintii sunt responsabili legali de educatia copiilor lor si pot avea exigente de a evalua rezultatele activitatii scolare.

În acest context se pune si problema: de relatia cu familiile trebuie sa se ocupe profesori specializati sau toti profesorii? Solutia ideala pare a fi: toti profesorii sa aiba relatii obisnuite de colaborare cu familiile; profesorii specializati (consilieri educationali) sa rezolve cazuri particulare, dificile, sa efectueze vizite în familii, când este necesar si sa organizeze reuniunile cu parintii.

Se pot deosebi trei etape în evolutia relatiei familie-scoala:
  • etapa scolii autosuficiente: scoala este considerata o institutie închisa, care nu influenteaza mediul familial si nu se lasa influentata de el. Caracteristicile etapei sunt: contactele cu parintii sunt rare, formale; parintii accepta ideea ca nu au nimic de vazut despre ceea ce se întâmpla în scoala; administratia alege scoala ptr copii; parintii nu participa la consiliile de administratie scolara; asociatiile de parinti nu sunt încurajate; formarea profesorilor neglijeaza relatia între familie si scoala.
  • etapa de incertitudine profesionala: profesorii încep sa recunoasca influenta factorilor familiali asupra rezultatelor scolare dar parintii continua sa creada ca scoala este autosuficienta. Caracteristicile etapei sunt: tendinta de a creste acuzarea familiei ptr proastele rezultate scolare; administratia scolara are tendinta de a conserva atitudinea din etapa anterioara; contactele formale, de rutina cu parintii continua; apar experiente localizate privind comunicarea cu parintii; apar organizatiile voluntare de parinti; se constituie consilii de gestiune scolara, în care participarea parintilor are un rol minor, nedicizional; formarea profesorilor abordeaza relatia familie-scoala ca o problema de importanta secundara.
  • etapa de dezvoltare a încrederii mutuale: parintii si profesorii descopera împreuna ca neîncrederea este putin câte putin înlocuita cu încrederea unora fata de altii. Caracteristicile etapei sunt: relatia cu familiile este din ce în ce mai încurajata de scoala; consiliul scolar include reprezentanti ai parintilor, cu rol decizional în toate problemele educationale; organizatiile de parinti sunt acceptate si încurajate în activitatea scolara; profesori specializati (consilieri educationali) trateaza problemele exceptionale ale colaborarii cu familiile; organizatiile de profesori recunosc statutul si rolul asociatiilor de parinti; administratorii si politicienii educatiei insista asupra importantei relatiei familie-scoala; formarea profesorilor abordeaza problema relatiei cu familia, ca una din problemele importante; se organizeaza cursuri ptr profesori si parinti.
Se prevede ca în tarile Comunitatii Europene sa se treaca la o noua etapa a colaborarii scolii cu familia în care accentul este pus pe un angajament mutual clar stabilit între parinti si profesori, pe un "contract parental" privind copilul individual; contractul între familie si scoala nu se mai considera doar ca un "drept optional", ci ca un sistem de obligatii reciproce în cooperarea parintilor cu profesorii

Dimensiunea structurală a procesului de învăţământ angajează şi raporturile contractuale stabilite de şcoală cu comunitatea educativă teritorială şi locală, reprezentată prin diferiţi agenţi sociali si prin consiliile părinţilor.

La acest nivel pot fi atrase noile resurse pedagogice, necesare pentru optimizarea activităţilor didactice:
  • resurse materiale: noi spaţii de şcolarizare, noi mijloace de invăţământ;
  • resurse umane: cadre didactice asociate, specialişti în informatizarea invatamantului, in proiectarea educaţiei tehnologice, în realizarea acţiunilor de educatie nonformală;
  • resurse financiare: iniţiative proiectate in cadrul sistemelor de sponsorizare instituţionalizate la nivel naţional, teritorial local;
  • resurse informaţionale: manuale alternative, materiale de analiză-sinteză;

Procesul colaborării cu comunitatea, în consens cu obiectivele proiectului, presupune :
  • Identificarea în cadrul acestor zone şi a altor potenţiali beneficiari ai modulelor de autoformare.
  • Identificarea şi a altor categorii de teme menite să acopere şi alte domenii de interes profesional.
  • Implicarea în aceste tipuri de proiecte şi a altor instituţii cu funcţii educative, ONG-uri, parteneri sociali etc.
  • Trebuie să menţionăm, de asemenea, următoarele acţiuni menite să ducă la o mai bună diseminare a rezultatelor acestui proiect:
  • Tipărirea unui pliant pentru popularizarea proiectului şi obiectivelor sale.
  • Crearea unei adrese pe Internet pentru discuţii, sugestii, răspunsuri la întrebările beneficiarilor direcţi (e-mail: osp-zd@ise.ro)
  • Prezentarea proiectului în web site-ul Centrului Naţional de Resurse pentru Orientare Profesională: http://www.ise.ro/osp/PrezentareOSP-ZD.htm
  • Multiplicarea modulelor redactate de parteneri (în limba de origine) şi difuzarea acestora beneficiarilor naţionali.
  • Utilizarea informaţiilor vehiculate de module în procesul de formare iniţială a studenţilor din facultăţile unde partenerii îşi desfăşoară activitatea.


27 de comentarii:

  1. Multa vorbarie pentru a nu da seama de nici o realitate

    RăspundețiȘtergere
  2. hellooooo, domniloooor, nu aveti nici o treaba cu realitatea. traiti intr-o lume imaginara, treziti-vaaaa. mai faceti cate o ora pe la grupurile scolare sa coborati cu picioarele pe pamant.
    pacat de dv, atata scoala degeaba.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumim frumos ca v-ati gandit si la noi; chiar aveam nevoie de material! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. MULTUMESC FRUMOS PENTRU MATERIALUL POSTAT AICI, ESTE FOARTE BUN SI NU MAI SUNT NEVOITA SA CAUT PRINTR-O SUMEDENIE DE CARTI

    RăspundețiȘtergere
  5. multumim frumos pentru materiale, ne sunt de mare ajutor, avem nevoie de ele

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte buna materialul.

    RăspundețiȘtergere
  7. multumesc pentru material. foarte util

    RăspundețiȘtergere
  8. un ajutor neasteptat
    MULTUMESC

    RăspundețiȘtergere
  9. Va multumesc foarte mult pentru aceste materiale, m-ati salvat de la o munca titanica (pe care ati depus-o dvs.) O singura rectificare am de facut si anume, conform Legii nr. 1/2011 s-au schimbat putin nivelurile de organizare a sistemului de invatamant.

    RăspundețiȘtergere
  10. Da, asa e, au aparut schimbari in ceea ce priveste nivelurile de organizare a sistemului, aici as mentiona disparitia SAM in 2009 (aparitia SAM conform Legii 1), aparitia problematica a clasei 0, introducerea clasei a 9-a la gimnaziu... da, merita o rectificare aceasta tematica, dar deocamdată ne luptăm cu canicula și cu Bacul.

    Dacă are cineva aceasta corectura facuta l-as ruga să mi-o trimită sau prin email (adresa se vede in profil) sau printr-un comentariu pe blog.

    Va doresc spor la invatat si sa auzim doar de bine!

    RăspundețiȘtergere
  11. Va multumesc si eu pentru materiale, imi sunt extrem de utile.

    Toate cele bune, s-aveti o vara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  12. VĂ MULȚUMESC PENTRU MATERIALE !AU FOST FOARTE UTILE. AM REUȘIT LA TITULARIZARE ÎNVĂȚÂND DIN ACESTE MATERIALE.

    RăspundețiȘtergere
  13. Felicitari pentru reusita dumneavoastra! Ma bucur ca am reusit sa va ajut. Va multumesc pentru feedback! Mult succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  14. super materialele, acum facem un curs de formare pentru definitivat si temele sunt de aici. multumesc mult!!!

    RăspundețiȘtergere
  15. o intrebare as avea. materialele astea sunt bune si pentru definitivat la limba engleza?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil că nu ați găsit pagina în care este publicată programa: http://pshihopedagogie.blogspot.ro/search/label/programa

      Răspunsul la întrebarea dumneavoastră este da. Spor la învățat!

      Ștergere
    2. Bună ziua,

      Caut un material care să se plieze pe temele de definitivat la TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ȘI COMUNICAȚIILOR.

      Mă puteţi ajuta vă rog?

      Vă mulţumesc!

      Ștergere
    3. Bună ziua!

      Pentru profesori, la psihopedagogie programa este aceeasi pentru toate specialitățile. Puteți verifica acest lucru pe site-ul dedicat examenului de definitivat, (http://definitivat.edu.ro/2014/) --> în arhiva "Programele pentru examen - Om şi societate" se găsește programa de pedagogie în vigoare pentru pedagogie - toate specialitățile.

      Spor la învățat și succes la examen!

      Ștergere
  16. Bună ziua,

    Unde este bibliografia afisata ?
    Mulțumesc !

    RăspundețiȘtergere
  17. Vreau să felicit reprezentantilor ministerul pentru programele de anul acesta. Mi se par formulate punctual, clar (sperăm că și subiectele...). O idee buna totuși ar aceea ca acestea sa nu mai fie schimbate atât de des....așa pentru a pune temelia la învățământul pe care trebuie și putem să-l oferim elevilor...

    RăspundețiȘtergere
  18. Materialele de pe acest blog sunt valabile şi pentru examenul de definitivat din 2016?
    Vă mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  19. Multumim! este din Iosifescu - Ghid de formare formatori?

    RăspundețiȘtergere
  20. Va multumesc pentru informatii,au fost foarte bine prezentate.MULT SUCCES IN VIITOR...

    RăspundețiȘtergere