____________________________________________________________________________________________



.

Tema 8 - Definitivat

(vezi tema3 programa veche gradul II)

VIII. Procesul de învăţământ – analiză conceptuală, abordări structural-sistemice , funcţionale şi interacţionale.


1.Procesul de invatamant


Analiza conceptuala

Procesul de învatamânt este principalul subsistem al sistemului de învatamânt în cadrul caruia se realizeaza instruirea si învatarea elevilor si studentilor prin intermediul activitatilor proiectate, organizate si dirijate de catre profesori, în conformitate cu anumite norme si principii didactice, într-un context metodic adecvat, apelând la resurse materiale si didactice potrivite, în vederea atingerii dezideratelor educatiei.

Procesul de învatamânt reprezinta dimensiunea dinamica a sistemului de învatamânt, deoarece în cadrul lui are loc activitatea de învatare iar elevii si studentii sunt îndrumati de catre profesori cum sa învete. Functiile generale ale sistemului de învatamânt sunt realizate în cadrul procesului de învatamânt prin intermediul programelor de instruire formala (dar si nonformala) structurate si ierarhizate pe cicluri si ani de studii.

Procesul de învatamânt este subordonat din punct de vedere structural si functional fata de sistemul de învatamânt. Dimensiunea operationala a procesului de învatamânt, dependenta de decizia profesorului, confera acestuia un anumit grad de libertate în proiectarea, realizarea si dezvoltarea curriculara a instruirii, dinamizând si actualizând permanent sistemul de învatamânt.

Perspectiva dinamica priveste procesul de învatamânt ca un sistem “deschis unui sistem superior (suprasistem), cu o dinamica proprie (fluxuri de intrare, “input” – si fluxuri de ieire – “output”), cu capacitate de autoreglare.”

Procesul de invătământ este un ansamblu de activităţi organizate şi dirijate care se desfaşoară etapizat, în cadrul unor instituţii specializate, sub îndrumarea unor persoane pregătite în acest scop, în vederea îndeplinirii anumitor obiective instructiv-educative.

În cadrul procesului de invăţământ se desfăşoară următoarele tipuri activităţi:
a) de predare, învăţare şi evaluare;
b) manageriale;
c) economico-financiare;
d) administrativ-gospodăreşti;
e) în afara clasei şi a şcolii.

Fiecare dintre acestea are un anumit specific, în funcţie de natura activitatii de tipul de şcoală şi de treapta de şcolarizare. Unele sunt reglementate prin acte normative, în timp ce altele se supun doar normelor pedagogice.

Activitatea cu frecvenţa cea mai mare în ceea ce priveşte repetitivitatea este cea de predare, învăţare şi evaluare, care constituie însăşi esenţa procesului invăţământ, ei fiindu-i subordonate toate celelalte tipuri de activităţi.

Activitatea managerială cuprinde, în principal, acţiuni şi operaţii de planificare şi prograrnare, de organizare şi coordonare, control si indrumare, atât nivelul instituţiei de învăţământ, cât şi la nivelul formaţiunilor de studiu.
Activitatea economico-financiară se referă, îndeosebi, la gestionarea fondurilor băneşti alocate prin buget. În instituţiile de învăţământ, cea mai mare parte a bugetului se cheltuieşte pentru salarii şi întreţinere.

Activitatea administrativ gospodărească are drept principal scop menţinea, funcţionalităţii spaţiilor de invăţământ şi a unui mediu ambiental cât mai stimulator pentru invătare, cu respectarea normelor igenico-sanitare în vigoare.

Activităţile organizate în afara clasei şi a şcolii sunt cele cunoscute: consultatii si meditaţii, activitatea cultural-artistică şi sportivă, precum şi cea desfa¬surată în cadrul cercurilor pe obiecte de studii, excursiilor şi vizitelor, diverse activitati cu părinţii, de orientare şcolară şi profesională

Cu alte cuvinte, procesul de învăţământ poate fi definit şi ca un ansamblu de elementente (obiective, continuturi, resurse umane — personal didactic şi de conducere, didactic auxiliar şi administrativ, elevi — resurse materiale — spaţii de invatamant, materiale didactice, terenuri şi baze sportive, poligoane de instruire-strategii de instruire, forme de organizizare, tehnici de evaluare,), care interacţionează în cadrul unei activităţi complexe, desfăsurate în mod organizat şi sistematic, pentru realizarea unor finalităţi dinainte stabilite.

La baza procesului de invăţământ stă activitatea instructiv-educativă, deci o activitate de cunoastere şi asimilare a unui sistem de valori, stabilit prin documente oficiale cu caracter obligatoriu (planurile de invăţământ şi programele scolare).

Abordari structural-sistemice, abordari functionale, abordari interactionale


Abordarea sistemica a procesului de învatamânt permite “valorificarea:
a) raporturilor dintre variabilele independente de cadrul didactic (dependente de finalitatile/functiile si de structura sistemului de învatamânt) si variabilele dependente exclusiv de cadrele didactice (calitatea proiectarii si realizarii activitatilor didactice/educative concrete);
b) principiilor pedagogice generale de proiectare si de realizare a activitatii didactice/educative (comunicarea–cunoasterea–creativitatea pedagogica);
c) structurilor implicate în proiectarea pedagogica a activitatii didactice/educative (obiectivele-continutul-metodologia-evaluarea procesului de învatamânt).

Activitatea sistematica si organizata care se desfasoara in scoala, sub indrumarea cadrelor didactice, in vederea educarii elevilor se numeste proces de invatamant.

Analizat din punct de vedere sistemic, procesul de învăţământ poate fi definit ca o entitate cu o structură unitară şi dinamică, constituită din multimea componentelor, a relaţillor cu contextul ci a produselor, rezultate din interacţiunea multiplă a componentelor. Analiza sistemică permite cunoaşterea mai completă a componentelor şi a intercondiţionărilor, a funcţionalităţii procesului, a cauzelor care determină anumite distorsiuni, oferind posibilitatea unui management ştiinţific, pedagogic şi metodic al activităţii de predare - învăţare şi evaluare, ca procese fundamentale ale actului didactic.

Componentele procesului de invăţământ sunt analizate sub trei aspecte:
  1. din punct de vedere functional (obiectivele pedagogice);
  2. din punct de vedere structural (resurse umane, conţinuturi, forme de organizare, relaţiile profesor-elev şi între elevi, timpul şi spaţiul şcolar unde se desfăşoară lecţia);
  3. din punct de vedere operaţional (procesul de predare - învăţare - evaluare şi strategiile didactice)

Abordarile functionale


Dimensiunea funcţională a procesului de invăţănânt reflectă legătura acestuia cu sistemul de învăţământ, legătură realizată la nivelul raporturilor existente intre finalităţile pedagogice macrostructurale şi finalităţile pedagogice microstructurale

Obiectivele exprimă, într-o formă concentrată, finalităţile la care trebuie să se ajungă în procesul de predare-învăţare în funcţie de anumite priorităţi. Aceasta constituie esenţa procesului, stabilind:
  • ce să cunoasă elevul din cadrul unui obiect de studiu;
  • ce deprinderi, capacităţi intelectuale, convingeri, sentimente şi atitudini să-şi formeze. De precizarea corectă şi completă a obiectivelor pedagogice vor depinde: stabilirea conţinutului, alegerea strategiilor, a formelor de organizare şi evaluarea performanţelor.

Dimensiunea structurală a procesului de invătământ vizează sursele pedagogice angajate de sistem pentru realizarea calitativă a activită didactice si relatiile de colaborare instituite de ",scoală" cu societatea civila in general, cu comunităţile educative, teritoriale şi locale, in mod special.

Această dimensiune a procesului de invăţămant reflectă structura materiala şi structura de relaţie a sistemului, care asigură:
  • repartizarea resurselor pedagogice (materiale, umane, financiare, informaţionale), disponibile la un anumit moment dat;
  • atragerea resurselor pedagogice suplimentare din direcţia agenţilor sociali (economici, politici, culturali) interesaţi să investească în invătământ.
Resursele umane se referă, în primul rând la profesor, care, pentru a realiza o activitate instructiv-educativă eficientă, are nevoie de anumite calităţi: competenţă profesională şi pedagogică, măiestrie şi tact pedagogic, stil modern de predare - învăţare - evaluare, conştiinţă profesională, aptitudini organizatorice şi tehnice necesare mânuirii mijloacelor de învăţământ.

Profesorul proiectează, planifică, organizează, îndrumă controlează procesul de învăţământ.

Elevul constituie a doua resursă umană şi participă la procesul de învăţământ atât ca obiect, dar mai ales ca subiect al educaţiei, fiind angajat în propria sa formare, pe baza autocunoaşterii sub aspectul capacităţilor de care dispune.

Resursele materiale cuprind mijloacele de învăţământ şi pe cele financiare (bugetul învăţământului).

Conţinuturile invăţământului cuprind valorile ştiinţifice, tehnice şi umaniste, structurate în programele şi manualele şcolare pe baza unor criterii ştiinţifice, psihologice şi pedagogice.

Stabilit in concordanţă cu obiectivele pedagogice, conţinutul orientează întregul proces de predare-învăţare şi evaluare. De aceea, conţinutul trebuie permanent actualizat şi restructurat, în funcţie de progresele realizate în ştiinţă, tehnică şi în cultură.

El trebuie să aibă un, caracter ştiinţific, experimental, practic şi interdisciplinar, reprezentarea lui fiind activă, iconică (machete, mulaje) şi simbolică, sub formă de formule logice, matematice, chimice.

Formele de organizare a activităţii didactice asigură aplicarea şi realizarea obiectivelor precum şi a conţinuturilor prin lecţii desfăşurate în clase, cabinete, laboratoare, ateliere şcolare, terenuri staţiuni experimentale, vizite, excursii didactice, cursuri, seminarii, activităţi în producţie şi de cercetare ştiinţifică. Acestea se desfăşoară unitate de timp (oră de curs, semestru, an şcolar) şi într-un spaţiu şcolar dotat cu mijloacele şi materialele necesare pentru desfăşurarea unor activităţi didactice moderne de predare - învăţare - evaluare, de producţie sau de cercetare ştiinţifică.

Strategiile didactice constituie instrumentele de realizare a obiectivelor pedagogice şi a conţinuturilor. Ele sunt dependente, în primul rând, de obiective şi conţinuturi, precum şi de nivelul de dezvoltare a gândirii elevilor, de cunoştinţele lor anterioare.

Strategiile didactice pot fi
  • explicativ-demonstrative,
  • algoritmi¬ce,
  • euristice,
  • inductive,
  • deductive,
  • prin analogie
  • combinate.

In cadrul lor, se combină, în forme diferite, metodele, mijloace.le de invătământ, procedeele si tehnicile de lucru, asigurând un învăţământ activ-participativ, care să dezvolte inteligenţa şi creativitatea elevilor, precum şi procesele afective şi volitive.

Analiza relaţiilor.

Funcţionalitatea procesului de invăţământ este asigurată de interacţiunile existente între componentele sale, obiectivele şi conţinuturile fiind cele care determină alegerea formelor de organizare, a strategiilor, a metodologiei şi tehnologiei didactice.

Dimensiunea structurală a procesului de învăţământ angajează şi raporturile contractuale stabilite de şcoală cu comunitatea educativă teritorială şi locală, reprezentată prin diferiţi agenţi sociali si prin consiliile părinţilor. La acest nivel pot fi atrase noile resurse pedagogice, necesare pentru optimizarea activităţilor didactice:
  • resurse materiale: noi spaţii de şcolarizare, noi mijloace de invăţământ;
  • resurse umane: cadre didactice asociate, specialişti în informatizarea invatamantului, in proiectarea educaţiei tehnologice, în realizarea acţiunilor de educatie nonformală;
  • resurse financiare: iniţiative proiectate in cadrul sistemelor de sponsorizare instituţionalizate la nivel naţional, teritorial local;
  • resurse informaţionale: manuale alternative, materiale de analiză-sinteză;

Abordari interactionale

Dimensiunea operaţională a procesului de invălţămănt vizează activitatea concretă de predare-invătare-evaluare, realizată de cadrul didactic cu preşcolarii, elevii, studenţii.

Această dimensiune operaţională a procesului de invăţământ poate fi analizată ca acţiune cu scop de instruire şi ca acţiune didactică. Ambele sunt subordonate activităţii/actiunii educaţionale care vizează formarea-dezvoltarea permanentă a personalităţii umane. Dimensiunea operaţională a procesului de învăţământ o constituie procesul de predare - învăţare - evaluare, strategiile didactice si metodele de invăţământ.

Procesul de invatamant reprezinta o parte componenta a procesului pedagogic de ansamblu ce se desfasoara in scoala, in scopul formarii unei personalitati multilaterale si armonios dezvoltate.

Procesul de invatamant este o activitate la care participa simultan cadrele didactice si elevii. Activitatea desfasurata de cadrele didactice este numita predare, iar cea depusa de elevi este numita invatare.

Procesul de invatamant include ca elemente componente, predarea si invatarea, aflate in stransa legatura.

Dimensiunea operaţională a procesului de invăţământ vizează, acţiunea concretă realizată de cadrul didactic, respectiv "de cel care instruieşte pe cineva" în sala de clasă, cabinet, laborator.

Această acţiune concretă, integrată în activitatea de predare-invătare-evaluare, include următoarele patru operaţii:
  • definirea obiectivelor pedagogice operaţionale ale activitătii didactice;
  • stabilirea conţinutului activităţii didactice;
  • aplicarea metodologiei necesare pentru reuşita activităţii didactice;
  • asigurarea evaluării rezultatelor activităţii didactice.
Componentele de baza ale procesului de invatamant sunt :
  • obiectivele invatamantului
  • agentii actiunii (profesori, elevi)
  • campul relational (profesor-elev, elev-elev)
  • principiile procesului de invatamant
  • curiculum scolara (continutul invatamantului)
  • metode de invatamant
  • mijloacele de invatamant
  • forme de organizare si proiectare didactica
  • evaluarea in procesul de invatamant
Principalele sarcini educative, care trebuie sa se realizeze in cadrul procesului de invatamant, concomitent cu formarea elevilor sunt :
  • formarea bazelor conceptiei stiintifice despre lume
  • dezvoltarea proceselor psihice
  • educarea simtului moral si estetic al elevilor
Desi aspectul educativ al procesului de invatamant este indisolubil legat de cel formativ, desi atunci cand ii formam pe elevi ii si educam, efectele formative si cele educative ale procesului de invatamant nu progreseaza in acelasi ritm. Cele formative se vad imediat, in timp ce efectele educative ale procesului de invatamant se observa dupa un timp mai indelungat. Dezvoltarea gandirii elevilor, a imaginatiei lor, formarea sentimentului estetic, formarea deprinderii de a fi disciplinat se realizeaza dupa un timp mai indelungat ca urmare a mai multor influente.

Pentru ca procesul de predare sa-si atinga obiectivele, profesorul trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte :
  • Designul predării să fie conceput de aşa manieră încât să asigure timp şi spaţiu şi pentru activităţi de învăţare individuală, dar să fie descurajate eventualele tendinţe de segregare sau izolare în clasă;
  • Să se asigure metode specifice şi suporturi de învăţare pentru elevii cu dificultăţi şi pentru cei cu cerinţe speciale, precum şi profesori specializaţi în munca cu aceste categorii de şcolari;
  • Programele educaţionale să fie însoţite de asistenţă complementară, pentru fiecare caz în parte, ca de exemplu, în domeniul sănătăţii mintale, asistenţei sociale;
  • Crearea unui mediu de învăţare eficient pentru toţi, ceea ce pretinde satisfacerea opţiunilor elevilor pentru teme de învăţare, tipuri de proiecte practice, modalităţi de muncă independente sau în grup;
  • Preocuparea constantă pentru un climat de respect şi acceptare a diferenţelor, evitarea practicilor de discreditare şi stigmatizare;
  • Utilizarea unor modalităţi flexibile de grupare a elevilor pentru activităţile didactice, pe baza nevoilor de învăţare şi în acord cu tipul de sprijin pedagogic de care elevii au nevoie. Referitor la procesul de invatare, trebuie avute in vedere urmatoarele :
  • Implicarea activă a elevilor în procesul de învăţare, în ritm şi la nivele de dificultate accesibile, utilizând cu frecvenţă sporită interacţiunile în perechi şi grupuri mici;
  • Relevarea cunoştinţelor ancoră în predarea noilor conţinuturi şi exersarea elevilor în elaborarea unor structuri conceptuale şi operaţionale;
  • Utilizarea simulării, studiilor de caz şi a problematizării, în vederea susţinerii curiozităţii, a reflecţiei şi evaluării situaţiilor, pentru stimularea gândirii înalt structurate şi a strategiilor metacognitive.
  • Includerea în secvenţa de predare a feedback-ului constructiv şi informativ în legătură cu demersul şi achiziţiile învăţării, sporirea aplicaţiilor practice, a exerciţiilor şi diversificarea problemelor supuse spre rezolvare;
  • Tratarea egală a tuturor elevilor, fără discriminare sau părtinire a unora, în ceea ce priveşte respectul şi valorizarea lor ca indivizi, evaluarea constructivă şi sistematică, oferta de sprijin în învăţare, angajarea în sarcinile de lucru;
  • Crearea unei atmosfere de colaborare şi lucru în echipă, în locul uneia de concurenţă şi rivalitate;
  • Utilizarea unor sarcini de lucru autentice, cu relevanţă în viaţa reală şi adecvate diferitelor grupuri culturale, care să solicite elevilor să opereze cu informaţii interdisciplinare şi să valorifice posibilităţile lor de progres;
  • Includerea unor experienţe care să promoveze empatia, înţelegerea şi respectul reciproc între elevi.
Ultimul aspect din procesul de invatamant, respectiv evaluarea , trebuie sa respecte urmatoarele:
  • Evaluarea să fie sistematică şi continuă, integrată în actul predării curente, să fie autentică în conţinut şi în performanţele proiectate;
  • Să fie utilizată în principal evaluarea de progres (achiziţiile individuale) în locul evaluării normative, în care achiziţiile individuale sânt comparate cu norma de grup;
  • Progresia învăţării să fie bine tradusă în standarde şi descriptori de performanţă, iar standardele să fie formulate în aşa fel încât fiecare elev să aibă posibilitatea succesului;
  • Evaluatorii să angajeze elevii în aprecierea prestaţiilor proprii, precum şi ale colegilor.
Structura sistemului de învatamânt evidentiaza elementele componente ale acestuia si relatiile de interdependenta dintre ele, privite din perspectiva realizarii functiilor psiho-pedagogice de instruire si educare a tinerei generatii.

Analiza structurii sistemului de învatamânt permite evidentierea urmatoarelor niveluri functionale:
  • nivelul structurii de organizare sau al structurii de baza a sistemului ce defineste raporturile dintre nivelurile (primar – secundar – superior) – treptele – ciclurile de instruire, dintre acestea si programele curriculare adoptate;
  • nivelul structurii materiale care evidentiaza situatia cantitativa si calitativa a resurselor pedagogice: umane, didactice, financiare, informationale;
  • nivelul structurii de conducere care vizeaza raporturile stabilite între decizia manageriala (globala – optima – strategica) si decizia administrativa/executiva (sectoriala – punctuala – reproductiva);
  • nivelul structurii de relatie ce permite institutionalizarea unor raporturi contractuale între scoala, comunitate, agenti sociali, familie.

Sinteza dintre acţiunea de instruire şi acţiunea didactică, este evidentă la nivelul activităţii de predare-invătare-evaluare, care reflectă unitatea dintre dimensiunea funcţională, dimensiunea structurală şi dimensiunea operaţională a procesului de învăţământ. Această unitate reflectă raporturile existente între resursele pedagogice angajate la "intrarea" în sistem şi produsele pedagogice, rezultate la "ieşirea" din sistem.

Conditii si factori de crestere a eficientei procesului de invatamant (coerenta, calitatea si articularea componentelor, gradul de organizare a activitatii, calitatea vietii scolare, personalitatea profesionala, stilurile educationale s. a.)

Componentele structurale si functionale ale procesului de invatamant pot fi evidentiate in propria lor substanta, dar ele nu dobandesc relevanta decat in interactiuni, articulate intr-un sistem care are in centru elevii cu nevoile lor si cu o continuitate dinamica (obiectivele devin criterii de evaluare, iar rezultatele evaluarii baza noilor obiective).

Pentru ca sistemul sa functioneze eficient el trebuie sa se caracterizeze cel putin prin coerenta si continuitate.

Conditiile si factorii de crestere a eficientei procesului de invatare


Proiectarea pedagogica fiind o actiune de orientare si pregatire a activitatii intructiv-educative, este cea dintai conditie de crestere a eficientei procesului de invatamant. In acest scop ea trebuie realizata respectand anumite etape si operatii integrate in programul de instruire.

Realizarea coerentei componentelor procesului de invatamant:

-legatura stransa dintre obiective si continut determina tipul lectiei, strategia didactica necesara, formele de predare, invatarea, evaluare, mijloacele de invatamant si locul folosirii lor, precum si instrumentele de evaluare a rezultatelor.
-gradul de organizare a activitatii instructivo-educatie, concretizarea intr-un management scolar modern, planificari si programe bine alcatuite, respectand cerintele pedagogice de alcatuire a programului
-calitatea vietii scolare se manifesta in lectii si activitati cu caracter creativ, in calitatea performantelor obtinute de elevi, in ordine, disciplina si curatenie si intr-o baza didactica moderna;
-calitatea factorilor umani:
  • competentele stiintifice de specialitate ale profesorilor, aptitudinile lor psihopedagogice si metodice, constiinta profesionala, receptivitatea fata de nou, conditioneaza cresterea eficientei procesului de invatamant;
  • tot in aceasta directie au influenta si calitatile intelectuale ale elevilor, frecventa la cursuri, pregatirea ritmica a lectiilor, folosirea unor metode rationale de invatare.

Personalitatea profesorului

Calitatile si trasaturile de personalitate necesare profesorului sunt:

-umanism: sensibilitate fata de problemele vietii, tineretului;
-responsabilitatea sociala: profesorul sa fie convins ca in invatamant se formeaza toate cadrele necesare in toate sectoarele de activitate;
-constiinciozitate, simtul datoriei, seriozitate in pregatirea activitatilor didactice si educative, punctualitate;
-sociabilitate.

Trasaturi de vointa si de caracter:

-fermitate, hotarare, perseverenta, respect si obiectivitate in aprecierea elevilor;
-pasiune pentru meseria de profesor si comportament civilizat;
-exigenta echilibrata, modestia;
-cultura generala ca sa poata sa predea interdisciplinar obiectul de specialitate.

Stilul educational constituie o sinteza de calitati, capacitati si componente educationale, manifestate in modalitati de proiectare, organizare, desfasurare si evaluare a activitatilor instructivo-educative.

Tipologia stilurilor

-in plan vertical:

  • individuale (identitatea fiecarui profesor);
  • grupale (profesorii cu particularitati stilistice asemanatoare).

-in plan orizontal: in functie de criterii ca orientarea continuturilor, structuri de comunicare, procedee motivationale.

Dupa eficienta invatarii si satisfactie (natura motivatiei in grup):

  • stil centrat pe profesor (profesorul domina, detine integral controlul invatarii);
  • stil centrat pe elev (profesorul permite elevilor sa participe la deciziile privind organizarea si conducerea invatarii).

Dupa structura de personalitate a profesorului:

  • apropiat sau distant;
  • metodic, sistematic sau neorganizat;
  • stimulativ sau rutinar.
Stilul cel mai eficient este cel optim in raport cu conditiile date.

9 comentarii:

  1. cine imi poate trim si mie prin email toate temele k eu nu pot sa l salvez adresa mea de email este geanina_gabi13@yahoo.com va multumesc mult si ast raspuns

    RăspundețiȘtergere
  2. Stimata doamna, din pacate tematica noua am lucrat-o direct in blog, nu am nicio varianta in fisier .doc . Va sugerez sa va salvati in calculatorul dumneavoastra paginile acestui site, folosind optiunea File --> Save page as... Succes!

    RăspundețiȘtergere
  3. Unde pot gasi si temele lipsa din programa noua pentru gradul 2?

    RăspundețiȘtergere
  4. E foarte simplu: cauti in temele vechi pt. gradul II sau in temele de definitivat. Eu asa am facut. Succes.

    RăspundețiȘtergere
  5. din păcate în 2015 nu astea au fost punctate... :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate deful din anul 2015 e destul de controversat ... sper ca specialistii ce vor propune in viitor subiectele si baremele sa-si dovedeasca profesionalismul.

      #feelingworried

      Ștergere
  6. Aceste teme sunt valabile si in sesiunea 2016?
    Va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Am o tema de facut care este asa..Realizati o schema de abordare sistematica a procesului de invatamant din perspectiva sociologica.Ma puteti ajuta? Multumesc

    RăspundețiȘtergere