1). Conceptul de proiectare pedagogica. Functiile proiectarii pedagogice: anticipare, orientare, organizare, dirijare, reglare-autoreglare, decizie, inovare.
2). Etapele proiectarii pedagogice: definirea obiectivelor si a sistemului de referinta spatio-temporal: determinarea continuturilor; stabilirea strategiei optime de actiune; stabilirea criteriilor si a instrumentelor de evaluare.
3). Niveluri ale proiectarii pedagogice. Finalizarea proiectarii pedagogice:
- 3.1 Proiecte elaborate pe: ciclu, an, semestru de invatamant, saptamana, ora;
- 3.2 Proiecte elaborate pe: arii curriculare, disciplina scolara, tema, subiect.
4). Unitate si diversitate in proiectarea activitatilor de instruire si educatie. Modele de proiectare a lectiei, a altor activitati scolare si extrascolare.
5) Grile de evaluare. Criterii de autoevaluare.
6) Moduri si forme de organizare a activitatilor didactice: concept, tipologie (frontal, pe grupe, individual etc): Lectia-activitate didactica de baza. Alte forme de organizare.
7) Aplicatii: proiectarea unui sistem de lectii, de alte activitati scolare si extrascolare. - n-am
1). Conceptul de proiectare pedagogica. Functiile proiectarii pedagogice: anticipare, orientare, organizare, dirijare, reglare-autoreglare, decizie, inovare.
Proiectarea activitatii didactice este determinata de cerinta cresterii calitatii si eficientei instruirii. Orice activitate trebuie sa fie eficienta si este cu atat mai eficienta cu cat este proiectata mai bine. Proiectarea activitatii didactice reprezinta un ansamblu de procese si operatii de anticipare a acesteia. I se asigura un caracter sistematic, rational .
- procesul deliberativ de fixare mentala a pasilor ce vor fi parcursi in realizarea instructiei si educatiei;
- un demers de anticipare a obiectivelor continuturilor, metodelor si mijloacele de invatare, a instrumentelor
de evaluare si a relatiilor ce se stabilesc intre toate aceste elemente.
In conducerea desfasurarii activitatilor instructiv-educative, profesorul exercita mai multe functii:
- orientarea si planificarea activitatilor instructiv-educative:
• se incepe cu studiul resurselor umane, materiale, al programelor scolare si al mijloacelor de invatamant;
• precizarea obiectivelor si a continuturilor;
• se aleg apoi strategiile didactice, metodele, mijloacele de invatare, formele de activitate cu elevii si
instrumentele de evaluare.
- conceperea si desfasurarea metodica a lectiilor in concordanta cu obiectivele vizate;
- dirijarea proceselor de predare-invatare:
• dirijarea directa a proceselor de predare se obtine folosind metodelor de comunicare expozitive si interogative;
• dirijarea indirecta presupune folosirea partiala a metodelor interogative si, pe scara larga, a metodelor activ–participative (euristice);
• dirijarea euristica dezvolta la elevi creativitatea si ii ajuta sa redescopere noi adevaruri prin efort propriu de gandire.
- reglarea procesului de invatarea pe baza de feed-back:
• feed-back-ul are functia de control, de reglare si autoreglare;
• profesorul poate regla din mers predarea si invatarea; profesorul poate sa ia microdecizii in scopul optimizarii procesului predare-invatare mergand pana la o reproiectarea a instruirii.
- controlul si evaluarea activitatilor de invatarea a elevilor:
• prin metode de control si evaluare.
- optimizarea, ameliorarea si inovarea procesului de predare-invatare-evaluare; optimizarea se realizeazaprin:
• precizarea obiectivelor pedagogice;
• structurarea logica a continutului;
• adecvarea continutului la nivelul de intelegere al elevilor;
• folosirea mijloacelor moderne de invatamant;
• folosirea metodelor activ–participative;
•eficacitatea procesului de invatamant creste atunci cand profesorul comunica elevilor obiectivele operatiunilor (competitii specifice), ii motiveaza, ii determina sa participe activ la lectie;
• inovarea se obtine prin propunerea de noi mijloace si metode de invatamant, de noi programe si materiale scolare.
- evaluarea si autoevaluarea activitatilor instructiv–educative:
• evaluarea este realizata prin asistenta la ore, rapoarte de activitate, situatii statistice privind rezultatele la invatatura.
Componentele proiectarii activitatii didactice :
1.stabilirea obiectivelor activitatii
2.determinarea continutului activitatilor
3.stabilirea strategiilor de predare–invatare in vederea realizarii obiectivelor precizate
4.evaluarea rezultatelor obtinute .
Cerinte didactice :
-proiectarea priveste intreaga activitate instructiv educativa, indiferent de amploarea ei, de cadrul de desfasurare
-proiectarea trebuie sa fie o activitatea continua, permanenta care premerge demersul instructiv educativ, trebuie urmarite adoptarea unor decizii anticipative si stabilirea unui algoritm pe care trebuie sa il urmeze proiectarea
-proiectarea presupune raportarea actiunilor la trei cadre de referinta :
a) activitatea anterioara momentului in care este anticipat un anumit demers
b)situatia existenta (cunoasterea conditiilor in care se va desfasura activitatea, a resurselor a mijloacelor disponibile)
c) stabilirea modului de organizare si desfasurare a activitatilor viitoare si predictia rezultatelor ce urmeaza a fi obtinute.
Continuturile si structura proiectarii activitatii didactice
1)cunoasterea resurselor si a conditiilor de desfasurare a procesului didactic; trebuie cunoscute conditiile didactico-materiale la timpul de invatare disponibil, la nivelul de pregatire al elevului, la capacitatea lui de invatare
2)organizarea continutului procesului de instruire-consta intr-o analiza logico didactica a continutului logico informational, in vederea sistematizarii acestuia, a accesibilitatii lui, a esentializarii lui, a ritmului de parcurgere
3)precizarea scopurilor si a obiectivelor-scopul se refera la sarcina didactica fundamentala, obiectivele la modul de realizare si evaluare a scopului stabilit.
4)stabilirea activitatilor de predare-invatare.
5)stabilirea modalitatii de evaluare a rezultatelor.
1, 2,3 =conditii premergatoare activitatilor didactice, iar 4,5 =moduri de realizare si evaluare a rezultatelor obtinute .Se realizeaza anticipat .
2. Etapele proiectarii pedagogice;
*definirea obiectivelor si a sistemelor de referinta spatio – temporal;
*determinarea continuturilor;
*stabilirea strategiei optime de actiune;
*stabilirea criteriilor si a instrumentelor de evaluare
Profesorul trebuie sa-si puna urmatoarele intrebari:
• Ce voi face?
• Cu ce voi face?
• Cum voi face?
• Cum voi sti daca ceaa ce trebuie dacut a fost facut?
Raspunsurile la cele patru intrbari vor continua etapele proiectarii didactice:
Ce voi face?
- vizeaza obiectivele, care trebuie sa fie fixate si realizate;
- obiectivele stabilite ce va sti si ce va sti sa faca elevul dupa lectie; obiectivele trebuie formulate explicit prin utilizarea unor „verbe de actiune”.
Cu ce voi face?
- stabilirea resurselor educationale (delimitarea continutului invatarii, a resurselor psihologice, a resurselor materiale);
- un profesor este cu atat mai bine cu cat reuseste sa-l invete pe elev exact ceea ce poate elevul si are realmente nevoie; orice copil poate fi invatat ceva, cu conditia alegerii celor mai potrivite metode si mijloace de educatie.
Cum voi face?
- vizeaza conturarea strategiilor didactice optime. Imaginatia pedagogica a cadrului didactic este cea care prezideaza aleferea si combinarea, mai mult sau mai putin fericite, a metodelor, materialelor si mijloacelor folosite in invatamant. Profesorul trebuie sa stabileasca scenariul didactic.
Cum voi sti daca ceea ce trebuie facut a fost facut?
- vizeaza stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor invatarii;
- o activitate didactica este cu atat mai eficienta cu cat obiectivele ei au fost realizate intr-un timp cat mai scurt, cu cheltuieli minime de resurse materiale, cu mai putina oboseala si cu mai multa placere pentru efortul depus.
3). Niveluri ale proiectarii pedagogice. Finalizarea proiectarii pedagogice:
- 3.1 Proiecte elaborate pe: ciclu, an, semestru de invatamant, saptamana, ora;
- 3.2 Proiecte elaborate pe: arii curriculare, disciplina scolara, tema, subiect.
1) Proiectarea anuala a activitattii are in vedre o perspeciva mai indelungata asupra predarii unei discipline. Proiectarea anuala presupune:
a)definirea scopului instructiei educative urmarite in predarea acestei discipline
b)analiza structurilor continutului si delimitarea lui in capitole, teme
c)stabilirea ritmului de parcurgere a materiei
d)distribuirea timpului pe activitati de predare, de recapitulare si sinteza, si de evaluare.
Rubrici: semestrul, capitolul, nr. ore alocat fiecarui capitol, forme de evaluare.
2)Proiectarea semestriala a activitatii este o continuare si o particularizare a celei anuale .Consta in :
a)programarea capitolelor pe o anumita durata de timp
b)stabilirea strategiilor utilizate in parcurgerea acelor capitole, a metodelor, procedelor, a mijloacelor de invatare, materiale didactice.
Rubrici:Obiective operationale, tema capitol, perioada de realizare, nr. ore, mijloace de invatamant.
3)Proiectarea sistemului de lectii adica a acelor lectii care au o anumita legatura unele cu altele
4) Proiectarea activitatii pe lectii –constituirea demersului educational concret, desfasurat intr-o ora didactica si in care trebuie sa fie prevazute cel putin unele elemente esentiale; proiectul unei lectii anticipeaza modul de definire al ei. El tine de anumite conditii (resuse materiale, umane dar si de o oarecare doza de realism, de idealitate). In situatiile de la clasa unele prevederi ale proiectului de lectie nu pot fi realizate.
Rubrici : obiective opearationale, (masurabile si evaluabile ), continutul informational al lectiei, strategiile didactice (metode, mijloace de invatamant, mijloace materiale), tipuri de invatare, probe de evaluare, nr. de ore, perioada
Mai exista proiectare elaborata pe: ciclu, an, semestru, saptimana, ora
In functie de orizontul de timp luat ca referinta, distingem doua tipuri fundamentale de proiectare pedagogica:
- proiectarea globala – are drept referinta p aerioada mai mare din timpul de instruire: de la un ciclu scolar la un an de studiu; se concretizeaza in elaborarea planurilor de invatamant si a programelor scolare;
- proiectarea esalonata – are drept referinta perioade mai mici de timp si se concretizeaza in:
• planificarea anuala;
• planificarea semestriala;
• proiectarea unitatilor de invatare;
• proiectarea lectiei.
Proiecte elaborate pe: arii curriculare, disciplina scolara, tema, subiect
4. Unitate si diversitate in proiectarea activitatilor de instruire si educatie. Modele de proiectare a lectiei, a altor activititi scolare si extrascolare
(+ 5. Grile de evaluare. Criterii de autoevaluare)
Modelul 1 se refera la lectia de transimtere si asimilare a informatiilor si are mai multe variante:
- varianta introductiva – prima ora de curs;
- lectie de comunicare si insusire de cunostinte;
- varianta in care domina organizarea predarii si invatarii prin problematizare, dialog euristic si descoperire;
- lectia mixta sau combinata;
- varianta instruirii programate – invatarea cu ajutorul calculatorului.
Modelul 2 este destinat consolidarii si sistematizarii cunostintelor si se foloseste in mai multe variante:
- lectia de consolidare curenta – dupa o lectie de transmitere si asimilare;
- lectia de consolidare a cunosstintelor dupa predarea unui capitol;
- lectia de recapitulare si sistematizare finala.
Modelul 3 are ca scop verificarea si evaluarea cunostintelor prin:
- chestionare orala;
- lucrari de control;
- aplicatii practice.
Modelul 4 este destinat formarii de principii si deprinderi:
- de munca intelectuala;
- de a manui anumite unelte si masini.
Lectiile din clasa sunt completate de alte forme de organizare a procesului de invatare:
• meditatiile;
• observatiile in natura;
• temele pentru acasa;
• cercurile de elevi;
• vizitarea de expozitii, spectacole, filme;
• excursii si vizite la interprinderi, insititutii si in natura;
• grile de evaluare. Criterii de autoevaluare.
Fisa de evaluare a activitatii didactice cuprinde ca indicatori:
• proiectarea didactica 1,5p;
• realizarea activitatii didactice 5p;
• comportamentul didactic 1p;
• evaluarea 1p;
• cunoasterea elevilor 0,25p;
• autoevaluarea 0,25p;
• activitatea metodica si stintifica 0,25p;
• activitatea educativa 0,25p;
• conduita in scoala 0,25p.
Total 10p
Autoevaluarea activitatii didactice se face tot dupa acesti indicatori.
6. Moduri si forme de organizare a activitatii didactice:concept, tipologie (frontal, pe grupe, individual). Lectia activitate didactica de baza. Alte forme de organizare
Evolutia formelor procesului didactic.
Scoala apare in oranduirea sclavagista. Numarul elevilor era redus, astfel ca specificul invatarii este individualitatea. Interventia pedagogului poate fi mai bine acordata la nivelul personalitatii celui educat. Ca si dezavantaj lipseste emulatia, influenta colectivului.
Prin sec. XVI – XVIII apare invatamantul colectiv, iar in sec XVII-lea, pedagogul ceh Komenius experimenteaza invatamantul pe clase, pe lectii pe care il teoretizeaza in „Didactica Magna”. Se defineste clasa ca fiind un colectiv relativ omogen ca varsta si dezvoltare, iar lectia, o unitate de timp, prin care se transmite o secventa din continutul unei noi discipline.
Invatamantul colectiv este productiv, in sensul ca intr-o unitate de timp este invatat un numar de 30 –40 de elevi. Prin sec. XVIII – XIX a mai functionat si sistemul monitorial (Bell -Lancaster). Se incredinteaza unui invatator un numar foarte mare de elevi (300). Acesta alege 30 din cei mai buni elevi ai sai, pe care ii pregateste pentru a-i ajuta, a-i invata pe ceilalti. Era un sitem ieftin, dar neproductiv. In 1820, apare curentul scolii noi, care pleda pentru copil, pentru cel educat care era in centrul atentiei. Pedagogul se „mula” dupa elev.
Binet impune sistemul claselor mobile : programe obligatorii si facultative, suplimentare. In functie de capacitatea elevului se putea parcurge intr-un singur an calendaristic o clasa, sau mai multe; in functie de propriul ritm elevul putea fi la o materie intr-o clasa si la alta materie in alta clasa.
Planul Dalton : inlocuirea claselor cu laboratoare in care elevii invata singuri, apoi erau verificati. Metoda are avantajul ca stimuleaza elevii sa invente independent, dar are si dezavantaje cum ar fi ca se dezvolte egoismul, scade rolul profesorului. Este mai potrivita elevilor mai mari.
Metoda complexelor consta in impartirea materiei in niste teme complexe, studiate in functie de propunerile si cerintele elevilor. Sunt nesistatizate.(ex. Cum ne ingrijim sanatatea?).
Metoda Decroly, a centrelor de interes consta in satisfacerea unor interese, trebuinte.
Sistemul tutorial – aparut in Anglia, in secolul XX, urmarea sa se imbine invatamantul individualizat cu cel in echipe mici (2-6 elevi), profesorului revenindu-i rolul de indrumator. Saptamanal se organizau 1-2 sedinte de aproximativ 2 ore de lucru cu profesorii, in care elevii sustineau referate, insotite de dezbateri.
Sistemul modular –dezvoltat in secolul XX, materia de studiu este impartita in secvente (module) relativ scurte, care sunt studiate teoretic si practic, in mod individual de elvi, profesorii avand rolul de consultant.
Sistemul Dottrens (secolul XX) – sistem de invatamant individualizat, prin fişe: de dezvoltare, recuperare, de lucru (exercitii), de control.
Sistemele alternative prevazute de legea invatamantului din Romania : sistemul Waldorf, sistemul Step by step.
Forma de baza a activitatii didactice este lectia.
Forme secundare de invatamant: consultatiile (pentru elevii buni, pentru cei slabi; individual sau in grupuri mici), meditatiile (clasele terminale), forme extradidactice (peridid.): cercurile, concursurile, olimpiadele
Organizarea activitatilor didactice reprezinta actiunea complexa de asigurare ordonata, disciplinara, rationala, coerenta, eficienta a activitatilor didactice, a fortelor si mijloacelor umane si materiale necesare componetelor esentiale ale procesului de invatamant – obiective, continuturi, strategii didactice, evaluarea.
Proiectarea reprezinta actiunea complexa de concepere anticipata, sistematizata a modelelor activitatilor didactice in functie de care vor fi indeplinite componentele procesului de invatamant: obiective, continuturi, strategii, evaluarea, precum si formele de activitate didactice.
Organizarea si proiectarea se conditioneaza reciproc. Ele sunt sisteme didactice deschise, maleabile, flexibile, adaptabile si creative.
Directiile principale de organizare si proiectare a procesului de invatamant privesc:
1) timpul de desfasurare a procesului de invatamant pe cicluri de studii, anual, semestrial, saptamanal, zilnic si pe fiecare ora didactica (lectie);
2) obiectivele operationale;
3) continuturile invatamantului (curriculum-ul) selectat pe grupe de discipline, cicluri de studii, clase, profile, specializari.
4)modurile de desfasurare si de organizare a activitatilor didactice (frontal, pe echipe, individual);
5) evaluarea rezultatelor scolare si realizarea feed-back – ului.
Componentele procesului de invatamant
Elementele procesului de invatamant sunt:
-obiectivele
-continuturile informationale si educationale
-caile si mijloacele de realizare a obiectivelor (metode, strategii, procedee si mijloace).
In sens restrans, continutul procesului de invatamant se numeste curriculum.
In sens larg, curriculum inseamna intregul program al activitatii educationale cu toate componentele si interactiunile dintre ele.
Continutul invatamantului, ca si componeneta a procesului de invatamant necesita o obiectivare, care se realizeaza intr-un sistem de de documente scolare:
-plan de invatamant
-programa analitica
-manualul scolar.
Continutul reflecta ceea ce se face prin invatare si in ansamblul cunostintelor, al abilitatilor (priceperi si deprinderi) intelectuale. Ansamblul cunostintelor sunt grupate intr-o serie de obiecte de invatamant numite discipline scolare.
Continutul invatamantului ar putea fi definit ca ansamblul disciplinelor scolare. Continutul invatamantului are caract social, nu e fixat odata pentru totdeauna, se modifica conf schimbarilor sociale, deoarece progresul social inseamna progres tehnic. Acest continut se reimprospateaza permanent, ceea ce determina caracterul formativ al sau.
Planurile de invatamant
Reprezinta un document oficial, intocmit de institutiile de invatamant, aprobat de Minister (daca unitatea de invatamant nu e autonoma). Se asigura continutul invatamantului pentru fiecare profil de scoala, ciclu de studiu exista plan de invatamant primar, gimnazial, liceal. E obligatoriu de aplicat pentru toate unitatile de invatamant de acelasi grad si profil. Planurile de invatamant prevad denumirile obiectelor de invatare si numarul de ore afectate pentru tot anul scolar. In planurile de invatamant sunt prevazute denumirea tipului de scoala, specializare, profil, profesia obtinuta, durata studii, sist de verificare, structura anului scolar. Disciplinele de invatamant sunt grupate pe arii curriculare. Planurite de invatamant trebuie sa asigure o anumita stabilitate in timp, sa prevada cele mai noi discipline de invatamant, sa stabileasca o pondere rationala a numarului de ore/discipline, evitandu-se exagerarile. Planurile de invatamant trebuie sa aiba un caracter relativ unitar pentru un anumit grad si profil de scoala, iar disciplinele de specialitate sa aiba o gama variata de discipline inrudite si de discipline optionale.
Programa analitica
Obiectiveaza continutul de baza al invatarii pentru fiecare obiect de invatare. Se numeste analitica pentru ca prezinta continuturile disciplinelor de invatamant pe capitole, subcapitole, uneori detaliate pana la titlurile lectiilor. Acestea sunt elaborate de specialisti ai ministerului, dublati de practicieni, psihologi etc. Sunt acte obligatorii, nu pot fi modificate. Programa ia forma unei brosuri, contine: nota introductiva (prezinta locul si importanta studierii disciplinei, obiective, indrumari metodice), repartizarea orelor pe activitati didactice (predare-invatare, laboratoare, evaluare), continutul programei-denumirea capitolelor, lectiilor, bibliografie. Programa analitica presupune o planificare calendaristica, realizata de fiecare profesor in parte la inceputul fiecarui an scolar, semestru.
Manualul scolar
E documentul in care se obiectiveaza in forma scrisa principalul continut al unei discipline de invatamant. Este elaborat de specialisti. Se elaboreaza la cel mai inalt nivel al programei. In prezent (2001) se lucreaza si dupa manualul unic, dar exista si manuale alternative. Manualul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-de ordin structural: sa includa informatii de ultima ora, sa evite grselile, interpretarile gresite, sa prezinte legatura cu alte discipline, sa se evite cunostintele de uzura morala.
-de ordin metodic: sa se foloseasca un limbaj modern de exprimare (clar, riguros), sa contina exemple, aplicatii, scheme recapitulative, grafice, ilustratii, desene etc, dupa fiecare capitol sa apara intrebari, exercitii, probleme, probe de verificare
-de ordin estetic: sa fie o carte frumoasa, intr-un format bine ales
-de ordin igienic: hartia manualului sa fie de calitate, sa se asigure o scriere vizibila (la clasele mici litere mai mari), aerisita, insotita de sublinierea ideilor mai importante. Profesorul trebuie sa cunoasca foarte bine manualul dar nu trebuie sa se limiteze la el, predarea trebuie sa respecte continutul manualului, dar nu trebuie redat intocmai.
Orarul scolar
Este un document oficial, ce izvoraste din prevederile planurilor de invatamant, asigura programarea continutului in cadrul activitatii didactice, indeosebi a celor cu caracter bilateral (predare-invatare), pe o perioadad scoalra determinata: semestru, an scolar, avand ca modul care se repeta–saptamana. El se elaboreaza de catre cadrele didactice (echipa de orar), tinandu-se cont de prevederile planului de invatamant (nr. ore/saptamana/disciplina).
Pentru ca un orar sa fie bine realizat, trebuie sa se tina cont de programarea rationala a disciplinelor si activitatilor didactice, programarea orelor numai intr-o parte a zilei pentru ca in timpul liber elevul sa poata studia individual. Nu trebuie sa apara ferestre in orarul elevilor, si trebuie respectata recreatia de catre profesor.
Metode de invatare si mijloace de invatamant Strategiile didactice
Reprezinta sistemul teoretico-actional global, fundamentat de principiile didactice care asigura orientarea, desfasurarea si finalizarea educatiei pe termen lung.
Tehnologia didactica Reprezinta sistemul teoretico-actional executiv de real al predarii-invatarii concrete si eficiente prin intermediul metodelor, mijloacelor si formelor de activitate didactica.
Metodele de invatamant
Sunt o componenta importanta a strategiilor didactice dar si a tehnologiei didactice, reprezinta sistemul de cai, procedee, tehnici, mijloace adecvate de instruire, care asigura desfasurarea si finalizarea de performanta si eficienta a proces de invatamant .
Metodele de invatare se clasifica in:
A.
1)Metode clasice(traditionale): expunerea, conversatia, demonstratia intuitiva, lectura (studiul cu cartea)
Au aparut altele noi: dialogul, demonstratia cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale, experimentul
2)Metode moderne: descoperirea, problematizarea, modelarea, simularea, asaltul de idei, studiul de caz
B.
1)Metode de predare: prelegere, demonstratie, conversatie, evaluarea.
2)Metode de invatare care servesc mai mult celui educat: studiul cu cartea, studiul individual, descoperirea, exercitiul
3)Metode de predare-invatare: predarea-invatarea in echipa, experimentul, asalt de idei (brainstorming), simularea.
4) Metode de evaluare: probe scrise-orale, practice, teste docimologice.
C.
1)Metode active: experimentul, exercitiul, studiul de caz.
2)Metode de cunoastere directa: observatia, experimentul, studiul de caz
3)Metode de cunoastere indirecta: demonstratia intuitiva, modelarea, simularea.
4)Metode de cercetare: observatia, experimentul, convorbirea, chestionarul, metoda statisticii-matematice, analogia, inductia, deductia, asaltul de idei, studiul de caz
D.
1) Metode verbale:
-metoda expunerii continue si sistematice: povestire, explicatie, prelegere;
-conversatia (catehetica si euristica);
-dezbaterea si problematizarea, metoda asaltului de idei, munca cu manualul, citirea explicatia, metoda invatarii programate.
2) Metode intuitive:
-observatia independenta
-demonstratia
-modelarea
3) Metode active:
-exercitiul,
-lucrarile de laborator,
-algoritmizarea
-invatarea prin descoperire
-invatarea prin cercetare.
4) Metode de simulare:
-jocul didactic
-invatarea prin dramatizare (joc de rol)
-invatarea pe simulator
5) Metode de verificare si apeciere:
-verificare orala
-verificare scrisa
-verificare practica
-examen
METODELE VERBALE EXPUNEREA
Metoda complexa de comunicare sistematica si continua a cunostintelor dintr-un anumit domeniu de specialitate. Se realizeaza prin limbaj oral. Forma traditionala bazata pe monologul profesorului are o serie de dezavantaje: ora e monotona, elevul ajunge la plictiseala, pasivitate, inhibitie. Pentru a elimina aceaste dezavantaje limbajul se combina cu demonstratia intuitiva, mijloace audio-vizuale, logico-matematice,etc.
Forme ale expunerii:
-povestirea didactica, descrierea, explicatia, prelegerea.
Povestirea e forma de expunere cu caracter plastic-intuitiv, care sporeste valoarea comunicarii, mai ales la elevii de varsta mica. Povestirea trebuie sa fie inchegata, continutul ei sa prezinte fapte concludente. Specific povestirii e apelul la ratiune dar si la afectivitate. Este potrivita claselor mici, iar la gimnaziu si liceu se foloseste de regula la disciplinele socio-umane.
Descrierea e o forma a expunerii prin care se prezinta caracteristicile unui obiect, proces, fenomen. Se bazeaza pe observatie intuitiva, dar se si poate dirija aceasta observare.
Explicatia e forma de expunere care urmareste sa clarifice, sa lamureasca si sa asigure intelegerea semnnificatiilor, principiilor, cauzelor, care definesc obiectele, fenomenele, procesele. Specific ei e apelul la ratiune.
Prelegerea e forma de expunere complexa, cu un caracter abstract si un nivel stiintific inalt, care ofera posibilitatea comunicarii unui volum mare de informatii, intr-o unitate de timp de regula 2 ore didactice. Foloseste descrierea si explicatia, imbinata cu cu modalitatile de demonstratie intuitiva, logico-matematice, specifice predarii fiecarei discipline de invatare. Are formele:
-prelegere magistrala
-prelegere dialog
-dezbatere
-discutie (imbina comunicarea orala cu conversatia didactica, intrebari-raspunsuri, se afla si punctul de vedere al elev), prelegerea cu demonstratii vii si aplicatii (imbina mesajele orale cu cele intuitive sub dirijarea profesorului cu participarea efectiva a elevilor ).
CONVERSATIA
Metoda care vehiculeaza cunostintele prin intermediul dialogului (intrebare-raspuns), discutiilor, dezbaterilor.
Forme:
- conversatia catehetica are la baza invatarea mecanica, pe de rost. E specifica evului mediu. Azi se foloseste doar in cazuri limita cand trebuie memorata o formula empirica, anii de nastere a unor personalitati.
-conversatia euristica e o forma bazata pe invatare constienta folosind dialogul. Socrate a folosit dialogul euristic ca un proces de descoperire. Metoda euristica ofera elevului posibilitatea de a descoperi si a intelege singur cunostintele ce trebuie sa le invate si apoi le reproduce in forma libera personala avand grija sa se respecte adevarul stiintific.
Dezbaterea - e o forma eficienta de conversatie. Se caracterizeaza prin schimbari de pareri pe baza unei analize aprofundate asupra unei probleme stiintifice sau practice, incheiat cu anumite deliberari, omologate de profesor.
Intrebarile
-sa se refere la materia predata,
-sa fie clare, concise, corect gramatical si stiintific
-sa stimuleze gandirea, spirit critic, creativ
-sa nu contina raspunsul,
-sa nu duca la raspunsuri monosilabice,
-sa nu fie cursa,
-intrebari ajutatoare, suplimentare
-sa nu fie mai multe intrebari in una singura.
Raspunsurile
-clare, inteligibil, constiente, complete, sub forma de scurte expuneri, individuale nu cor, timp rational de gandire, elevul sa nu fie intrerupt, sa fie urmarite si apreciate obiectiv.
DEMONSTRATIA DIDACTICA
E modalitatea de a cunoaste adevarul stiintific prin prezentarea, observarea obiectelor, fenomenelor, proceselor, studiate, adica de instruire prin intermediul mijloacelor de invatare naturale, sau in stare de substitut (machete, mulaje, imagini), anumite imbinari cu instrumentele logico-matematice.
Forme:
-demonstratia cu ajutorul mijloacelor didactice naturale sau din procesul de productie (scule, aparate, dispozitive)
-demonstratia cu ajutorul mijloacelor didactice de substituire (obiectuale, grafice, audio-vizuale)
-demonstratia cu ajutorul expunerii didactice.
Orice demonstratie trebuie pregatita de profesor dinainte, se imbina observatia dirijata cu obs independenta. Se poate realiza si in vizite, excursii.
MODELAREA
E modalitatea de studiere a unor obiecte, fenomene, procese, prin intermediul unor copii materiale si ideale, denumite modele.
Tipuri de modele:
-materiale (relativ similare, miniaturale )
-materiale iconice (fotografia, desen, scheme, schite, diagrame)
-materiale ideale (logico-matematice: concepte, ratiuni, judecati).
PROBLEMATIZAREA
Modalitatea de a crea in mintea elevului o stare conflictuala intelctuala pozitivia, determinata de necesit cunoasterii unui fenomen, obiect sau proces sau a rezolvarii unei probleme.
Tipuri de problematizari:
-intrebari problema: se refera si produc o stare conflictuala de regula in abordarea unei chestiuni (se folosesc la verificarile curente, examene, seminarii);
-problema –produce un conflict intelectectual mai complex, are anumite dificultati de aflare;
-situatia problema –produce o stare conflictuala puternica si complexa, include un sistem de probleme teoretice sau practice.
Etapele problematizarii:
1)crearea (alegerea) tipului de problematizare
2)reorganizarea fondului aperceptiv, dobandirea de noi date si restructurarea datelor vechi cu cele noi intr-un sistem unitar cerut de rezolvarea tipului de problematizare
3)stabilirea variantelor informative sau actionale de rezolvare si alegerea solutiilor optime
4) verificarea experimentala a solutiilor obtinute –daca e cazul.
METODE ACTIVE
1.EXERCITIUL
Se foloseste la toate clasele si la toate obiectele, mai ales cele care formeaza deprinderi si priceperi. Consta in repetarea unei actiuni in vederea atingerii unui scop.
Tipuri de exercitii:
1)introductive(calcul oral)
2)de baza (contribuie la formarea priceperi si deprinderi)
3)cu caract creator.
Conditiile privind efectuarea de exercitii:
-trebuie sa fie clar scopul, performanta urmarita, sa se previna formarea unor deprinderi eronate, sa fie urmarita corectitudinea, prezenta controlului si autocontrolului, realizarea unor exercitii variate, interesante in raport cu continutul.
2.LUCRARILE DE LABORATOR
- constau in reactualizarea teoriei (se repeta teoreme), se precizeaza sarcina (se dau indrumari precise), lucreaza elevii, se analizeaza rezultatele, imbin teoria cu practica, trebuiesc luate masuri de prevenire a accidentelor
3. LUCRARILE PRACTICE
- se realizeaza in atelier
-constau in prezentarea sarcinilor, explicarea si demonstrarea pe baza lucrarii de efectuat, se efectueaza dirijat lucrarea, prezentarea si aplicatiile lucrarii.
4.ALGORITMIZAREA
-consta in folosirea unor algoritmi (insiruire de pasi)
exemple: analzele literare, gramaticale, cmmdc.
-algoritmii trebuie sa fie dedusi logic, sa-i antrenam pe elevi sa deduca ei algoritmul.
5.INVATAREA PRIN DESCOPERIRE
Forma de invatare prin care elevul descopera lucruri noi.
Consta in:
-se dau cateva sarcini (sa se completeze tabelul), sa contina ceva nou
-sa se foloseasca manualul in aceasta etapa elevul sa dispuna de surse de informare: manual, planse, atlase)
-elevul sa dispuna de priceperi si deprinderi, o anumita tehnica a muncii cu cartea, a muncii intectuale.
-cea mai mare parte a orei e munca independenta.
-Se analizeaza si se completeaza rezultate.
6.INVATAREA PRIN CERCETARE
Se dau elevilor anumite sarcini de cercetare a unor fenomene, obiecte sau procese, se dau indicatii si bibliografie. Elevii realizeaza un referat, eseu. Se poate lucra individual sau in echipe. Se expun clasei si se discuta.
METODE DE SIMULARE
Forme:
1)JOCUL DIDACTIC
-„la magazin” invata sa calculeze, are si influenta morala,
„ghidul si vizitatorii” la limba straina - se simuleaza in grad sporit procese psihice, mobilizeaza intelectul.
2)INVATAREA DRAMATIZATA
-se imprumuta procedeele artei dramatice;
-citire pe roluri, povestire dramatizata etc.
3)INVATAREA CU OPONENT
Exista doua cadre didactice de aceeasi disciplina la ora, se insista la anumite aspecte.
4)INVATAREA PE SIMULATOARE
-la scoala de soferi, la piloti, e mai periculoasa, mai economica, mai productiva
MIJLOACELE DE INVATAMANT
Sunt unelte didactice. Materalul didactic reprez ansamblul de obiecte, produse, documente si instrumente naturale si de substitutie folosite in actul de predare-invatare.
Exemplu: roci, plante, animale, piese, diapozitive, unelte, reprezentari grafice, instrumente logico-mat.
Mijloacele de invatamant reprezinta ansamblul de aparate sau sisteme tehnice care mijlocesc folosirea materialelor didactice in scop instructiv-educativ.
Ex: casetofon, retroproiector, tv, simulator, pc.
Mijloacele de invatamant isi aduc contributia la perfectionarea procesului de invatamant prin intermediul ilustrarii si explicarii intuitive-logico-matematice. Are loc si perfectionarea metodelor didactice prin intermediul implicarii bazei materiale si a instrumentelor logico-matematice.
Functiile mijloacelor de invatamant:
-functia cognitiv-formativa (documente didactice ),
-functia de legare a procesului de invatamant cu realitatile socio-profesionale
-functia de educatie estetica si moral civica
-functia de dezvoltare multidimensionala si integrala a personalitatii.
Clasificarea mijloacelor de invatamant:
1. Mijloace de invatamant naturale-reale si originale:
-naturale propriu-zise:colectii de roci, minerale, ierbare, insectare, stative de substante chimice
-naturale confectionate pentru nevoile activitatilor social utile:obiecte, piese, dispozitive, mecanisme, aparate, sisteme informatice.
2. Mijloace de substitutie:
-obiectuale(fizice) :mulaje, corpuri geometrice, machete,
-obiecte iconice(figurative):
a)reprezentari imagistice (grafice): fotografie, desene, schite, diagrame.
b)reprezentari grafice complexe: planse, harti, glob pamantesc, tabele.
c)reprezentari audio-vizuale: discuri, casete, folii pentru retroproiector, diapozitive, imagini pe calculator, filme didactice, emisiuni didactice.
3. Mijloace de invatare logico-matematice (modele ideale):
-concepte, judecati, rationamente, formule si simboluri matematice diverse, algoritmi speciali de recunoastere, de rezolvare de probleme.
4. Mijloace de invatamant actionale:
-modele experimentale didactice
-modele lucrative –lucrari de laborator
-modele simulative prin folosirea simularilor
-modele lucrative informatice efectuate cu ajutorul calculatorului.
5. Mijloace de invatamant mixte: carti, indrumare, culegeri
6. Mijloace de invatamant informatice: calculatoarele personale, softuri educationale.
7. Mijloace de invatamanat de evaluare a cunostintelor:
-modele de evaluare orala
-modele de evaluare scrisa
-modele si mijloace de evaluare informatice
Sistemul de invatamant pe clase si lectii
Se aplica, cu toate innoirile necesare, in învatamantul preuniversitar din Romania. Acest sistemul a aparut in Europa in secXVI, iar fondatorul lui este pedagogul Jan Amos Comenius – Komensky, in sec XVII in „Didactica Magna”.
Caracteristicile sistemului de învatamant pe clase si lectii sunt:
-organizarea elevilor se face pe grupe de 25-30 de elevi, numite clase;
-durata organizarii in învatamantul general este bine determinata (4 ani pentru fiecare ciclu: scoala primara, gimnaziu, liceu; pentru scoala profesionala durata variaza intre 1-4 ani);
-scolarizarea, sub aspectul curriculumului, este fundamantata de planurile de învatamant si programele analitice.
Activitatile bilaterale si interactive desfasurate de elevi si profesori pe durata orei scolare se numesc lectii.
Organizarea pe clase si lectii reprezinta „sistemul traditional” de invatamant
Critici la adresa acestuia:
- lipsa de adcvare a patricularitatilor individuale ale elevilor;
- autoritarismul relatiei profesor–elev;
- organizarea continuturilor pe discipline care fragmeanteaza realitatea, impiedicand interpreatarea corecta si intelegerea situatiilor de viata reala.
Lectia – forma fundamentala
Obiectivele lectiei :
a) stabileste, in mod sistatic, modulele informationale pentru fiecare disciplina de învatamant, in concordanta cu programele analitice;
b) imbina, in mod adecvat, rational si eficient, modul de activitate didactica frontal, cu cele in echipa si individual, dezvoltand spiritul loial de competitie intelectuala si profesionala;
c) imbina, pregatirea teoretica cu pregatirea practica si de cercetare stiintifica, asigurand varietatea tipurilor de activitati didacrice;
d) asigura dezvoltarea si manifestarea, capacitatilor generale si speciale (profesionale), dinamizand spiritul de observatie si participarea activa, independenta si creativa, formare calitatilor cognitive si socio- profesionale necesare integrarii cu randament a absolventilor învatamantului in viata socio– utila.
Cerinte generale ale conceperii, organizarii, proiectarii si desfasurarii lectiilor:
a) cunoasterea locului si importantei specifice disciplinei de învatamant in pregatirea elevilor;
b) cunoasterea continutului programei analitice, a manualului si bibliografiei suplimentare specifice disciplinei de învatamant;
c) asigurarea relatiilor interdisciplinare;
d) stabilirea felului de activitate didactica (teoretica sau practica), a tipului de lectie si incadrarea lui intr-un sistem de lectii.;
e) elaborarea structurii specifice tipului de lectie stabilit;
f) stabilirea obiectivelor de specialitate, operationale si acelor pedagogice;
g) stabilirea continutului temei noi;
h) stabilirea adecvata a strategiilor didactice necesare desfasurarii lectiei;
i) stabilirea modului de desfasurare a acticitatilor didactice;
j) stabilirea timpului (in minute) pentru fiecare etapa a lectiei.
Tipurile si structura lectiilor
Tipul de lectie este un model didcatic sub forma unui asamblu de elemente caracteristice (momente sau etape) pe baza caruia se proiecteaza structura unei anumite lectii.
Principalele tipuri de lectii sunt :
*de comunicare de noi cunostinte
*de recapitulare
*de fixare si aplicarea cunostintelor
*de formare a priceperilor si deprinderilor
*de verificare si apreciere a cunostintelor
*lectii mixte (combinate).
Structura lectiei este un model didcatic care stabileste numarul de etape didactice si le ordoneaza intr-un mod coerent, corespunzator unui anumit tip de lectie.
Proiectarea poate sa se realizeze intr-o structura in care componentele ei sunt prezentate succesiv sau incadrate intr-o forma tabelara.
In procesul didactic se urmaresc cateva sarcini de instruire:
- transmiterea de cunostinte;
-recapitularea, fixare de cunostinte;
- verificare, evaluare de cunostinte;
- formare de priceperi si deprinderi.
In functie de acestea se clasifica si tipurile de lectii :
1) lectie mixta;
2) lectie de transmitere de noi cunostinte;
3) lectie de formare de priceperi si deprinderi (fixare);
4) lectie de recapitulare si sistatizare;
5) lectie de verificare si evaluare.
Fiecare lectie poate avea mai multe variante:
1) in functie de continut: lectie introductiva;
2) in functie de metode: lectie de dezbatere, lectie de instruire – programata;
3) in functie de mijloacele didactice: lectie pe baza de tv, diapozitive, modele;
4) in functie de forma de lucru: lectie frontala, munca pe grupe, individuala;
5) in functie de disciplina: lectie de formare de priceperi si deprinderi (lectie de exercitii, lectie de lucrari practice, lectie de lucrari de laborator)
Evenimentele instruirii sunt:
1) Captarea atentiei – stimuleaza interesul, curiozitatea elevului; un film releva un fenomen neobisnuit si astfel se dirijeaza atentia.
2) Informarea elevului cu privire la obiectivul urmarit – obiectivele trebuie comunicate efectiv, trebuie exprimate in cuvinte pe care elevul sa le inteleaga rapid.
3) Stimularea reactualizarii capacitatilor invatate anterior – o mare parte a noi invatari este o combinare a ideilor (de ex. masa rezulta din combinarea ideilor acceleratie si forta si inmultire), poate fi o comunicare care solicita o recunoastere, o reamintire.
4) Prezentarea materialului stimul – stimulii care trebuie prezentati elevului sunt cei implicati in performanta care reflecta invatarea.
5) Dirijarea invatarii;
6) Obtinerea performantei – in sirijarea invatarii elevul a „vazut” cum sa procedeze; acum ii cerem sa arate ca stie cum sa procedeze. Noi ii cerem nu numai sa ne convinga pe noi, ci si pe el insusi.
7) Asigurarea feed-back-ului – nu exista cai standard de formulare sau de prezentare a feed –back –ului ca o comunicare. Confirmarea corectitudinii, la stiintele exacte exista de regula la sfasitul manualului. Cand profesorul urmareste performanta elevului, comunicarea feed-back-ului poate fi sub forma unui gest de aprobare, un zambet, un cuvant (bravo!, bine!);
8) Evaluarea performantei;
9) Intensificarea retentiei si asiguarea transferului – teme pentru acasa!
In proiectarea unei lectii trebuie tinut cont si de:
1. obiective sau scopuri;
2. metode, materiale, mijloace, experiente si exercitii de invatare;
3. evaluarea succesului elevilor.
1) Lectia mixta (combinata) are urmatoarele etape:
Partea I
1) Date generale (data la care se tine lectia, disciplina de invatamant, clasa si profilul, titlul (tema) lectiei, durata lectiei si cel care o propune);
2) Obiectivele lectiei – operationale si pedagogice.
3) Strategii didactice :
a) mijloace didactice (materiale didactice; instalatii aparatura, fise de lucru, de evaluare);
b)metode de invatare: conversatie, experiment si demonstratie, observatia independenta, problematizarea, explicatia, descoperirea;
c) moduri de activitate cu elevii
– frontal (reactualizarea, discutarea rezultatelor din experimente etc); - in echipa (efctuarea unui experiment);
- individual (activitate cu fise de lucru);
d) surse informationale (bibliografie) – manual, culegeri de probleme etc.
Partea II.
Desfasurarea lectiei:
1) moment organizatoric (2 – 3 min) Pregatirea clasei pentru ora, „buna ziua”, prezenta, liniste, creta/burete etc;
2) verificarea cunostintelor din lectia precedenta si reactualizarea celor necesare comunicarii temei noi (10 –15 min);
2.1. controlul temelor de casa (prin sondaj, sau prin rezolvarea problemelor care nu s-au stiut rezolva);
2.2. verificarea cunostintelor din lectia precedenta (prin intrebari, exercitii si probleme);
2.3. reactualizarea cunostintelor sau legatura cu cunostintele anterioare.
3) Comunicarea noilor cunostinte (25-30 min);
3.1. anuntarea titlului lectiei care se scrie la tabla;
3.2. proiectarea continutului noi invatarii in secvente;
4) Fixarea noilor cunostintesi realizarea feed-back-ului (5 – 8 min) – intrebari, exemple si probleme
5) Tema de casa
Pot aparea situatii deosebite: criza de timp, golul de timp.
Se pot folosi fisele anexe:
-fisa de lucru privind verificarea si reactualizarea cunostintelor (fisa de evaluare);
-fisa -lucrarea de laborator;
-fisa de fixare a noilor cunostinte si realizare de feed-back;
-fisa de dezvoltare.
2)Lectia de comunicare de noi cunostinte
Are doua variante; una este asemanatoare cu lectia mixta, doar ca reactualizarea duraza 3- 4 minute, iar timpul de predare este mai mare (aprox. 40 min).
Alta varianta :
1) convorbiri introductive (5 minute);
2) anuntarea titlului si importanta lectiei (2 minute);
3) transmiterea noilor cunostinte (40 minute);
4) tema de casa.
Fixarea se poate realiza si pe parcursul predarii sau poate aparea ca o etapa. Aceste structuri nu sunt rigide, ele pot fi modificate. De exemplu, verificarea lectiei se poate face la final; Verificarea tine loc de legatura atunci cand lectia noua se bazeaza mult pe cunostintele mai vechi. Uneori se poate preda, se da tema, apoi se face fixarea pentru a capta mai bine atentia elevilor, se dau indicatii despre tema.
3) Lectia de fixare si consolidare a cunostintelor
1) moment organizatoric (2-3 minute);
2) fixarea si consolidarea cunostintelor –reactualizarea teoriei (5 – 10 minute);
- exercitii, probleme, lucrari (30 minute);
3) concluzii si realizarea feed-back-ului, prezentarea rezultatelor, aprecierea notarii (5-6 minute);
4) tema.
OBS: Accentul cade pe elev; la inceput se lucreaza cu profesorul, apoi semiindependent (prin indicatii), apoi independent (la inceput exercitii mai simple, apoi mai complicate)
4) Lectia de recapitulare, sistematizare, sinteza a cunostintelor
1) moment organizatoric (2-3minute);
2) recapitularea sistematizarea si sinteza cunostintelor (40 minute);
2.1.) anuntarea temei si importanta ei (1-2 minute);
2.2.) planul de recapitulare (reactualizare, scriere pe tabla) (3minute);
2.3.) recapitularea dupa plan (30 –35minute);
3) Concluzii, feed-back, aprecieri, notare (5-6minute);
4) tema
Sunt putine astfel de lectii, la inceput de semestru, de capitol etc.
Cerintele ei sunt: realizarea unor sinteze in plan general, si sa cuprinda elemente noi (astfel apare plictiseala). Pot cuprinde si cateva noi cunostinte, dar nu prea multe (aprofundare, improspatare).
5) Lectia de formare a priceperilor si deprinderilor
1) Moment organizatoric (2-3minute);
2) Efectuarea de exercitii (aplicatii) (40minute);
3) Concluzii, feed-back (5-6minute); 4) tema.
6) Lectia de verificare si evaluare a cunostintelor
6.1.) Lectia de evaluare orala :
1) moment organizatoric (2-3minute);
2) Verificarea cunostintelor elevilor (35 –40minute);
2.1.) anuntarea temei si importantei;
2.2.) precizarea planului de lucru;
2.3.) ascultarea elevilor;
3) notarea elevilor, aprecierii, concluzii, feed-back (5-6minute);
4) tema.
6.2.) Lectia de evaluare scrisa a cunostintelor (teze, extemporale):
1) moment organizatoric (2-3minute);
2) efectuarea lucrarii scrise (45minute) .
OBS: Lectiile de evaluare continua evaluarea curenta; se realizeaza de regula la sfarsitul capitolului, semestrului. Ele se anunta elevilor, danduli-se indrumarile de studiu. Concluziile feed-back-ul se realizeaza dupa corectarea lor, in lectii speciale de analiza si corectare a lucrarilor scrise.
Alte forme de organizare si proiectare a procesului de invatamant
1) Proiectele –sunt forme de activitate didactica deosebit de importante si eficiente in pregatirea profesionala a elevilor. Se organizeaza si proiecteaza in sedintele de proiect, care sunt de 3 tipuri:
a) sedinta de prezentare a temei si e initiere in studiul ei.
Profesorul distribuie tema de proiect, se prezinta punctele ei esentiale, explicatii de abordare, bibliografia, se discuta intrebarile si problemele puse de elevi.
b) sedinta de lucru la proiect sunt programate in orar. Elevii lucreaza efectiv la proiect, profesorul observa, analizeaza, indruma.
c) sedinta de sustinere a proiectului – elevii care au finalizat proiectele le prezinta profesorului pentru control. Sunt cazuri in care ele sunt restituite pentru refacere, pentru completari. Acei carora li s-a admis proiectul, il vor sustine intr-o sedinta speciala, in fata conducatorului de proiect si a clasei respective. Sustinerea se face oral si daca e cazul se raspunde la observatiile si intrebarile conducatorului de proiect.
2) Consultatiile Sunt forme de activitati didcatice suplimentare, in afara orelor din orar, cu caracter faculatativ pentru elevi, in care se realizeaza o serie de obiective: lamurirea cunostintelor teoretice sau aplicatiile mai dificile, sprijinirea elevilor ramasi in urma la invatatura, stimularea elevilor cu rezultate bune la invatatura, cunoasterea personalitatii elevilor si stabilirea de relatii mai stranse cu ei.
3) Meditatiile sunt activitati didactice, relativ obligatorii, programate in afara orelor din orar, pentru instruirea suplimentara de catre profesori indeosebi a elevilor ramasi in urma la invatatura sau a celor mai slabi la invatatura.
4) Vizitele si excursiile de studiu sunt activitati didactice, organizate si proiectate sub forma de calatorii, deplasari de studiu, care au ca obiectiv instructiv – cognitiv principial largirea si aprofundarea cunostintelor, legarea lor de viata, de practica.
Sunt de urmatoarele tipuri:
-introductive;
-curente;
- finale;
- de documentare.
Etapele vizitelor si excursiilor de studii
a) pregatirea vizitei sau excursiei;
b) desfasurarea vizitei sau excursiei;
c) valorificarea rezulatelor obtinute: in timpul vizitei sau excursiei, la terminarea vizitei obiectivului, la scoala
d) conditii necesare
–pregatirea ghizilor;
-imbinarea utilului cu placutul;
-apare manifestarea respectului fata de cei cu care elevii vin in contact, cunoasterea mai buna a elevilor.
5) Practica in productie/pedagogica
6) Studiul individual - reprezinta forma de activitate complexa si variata de invatare independenta, libera, personala, atat pentru indeplinirea obiectivelor activitatii didactice, bilaterale, cat mai ales a activitatii extradidactice in cadrul timpului ce-l are la dispozitie fiecare elev. Este forma fundamentala de perfectionare a personalitatii si profesionalitatii dupa absolvirea scolii sau facultatii in cadrul educatiei permanente.
Studiul individual are urmatoarele obiective:
1) imbogatirea si aprofundarea continua a cunostintelor, dezvoltarea priceperilor si deprinderilor intelectuale si profesionale, in pas cu progresul;
2) dezvoltarea capacitatilor si aptitudinilor intelectuale, profesionale, manageriale;
3) insusirea unei tehnici si formarea unei obisnuinte de perfectionare libere.
Componentele studiului individual sunt:
1) studiul cu cartea;
2) pregatirea pentru lectii si evaluare;
3) indeplinirea temelor pentru acasa;
4) folosirea informatiilor oferite de mass-media.
7)Timpul liber sau loisir–ul se poate denumi „timp la dispozitie”.
Trebuie sa fie folosit rational, in scopuri constructive multiple. Bugetul de timp general este in planul vietii sociale sub forma celor 3 optiuni:
- 8 ore de munca profesionala;
- 8 ore de activ. extraprofesionala;
- 8 ore odihna/ refacere.
Diferentierea activitatii didactice se realizeaza prin imbinarea muncii frontale cu cea pe grupe mici si individualizata. Acesta este o modalitate de ridicare a eficientei lectiei. O expunere (utilizand metodele de comunicare orala: povestire, explicatie, prelegere etc) coerenta produce in randul elevilor si anumite stari afectice. Activitatile diferentiale permit desfasurarea mai supla, mai nuantata a procesului didactic, o stimulare mai eficienta a dezvoltarii aptitudinilor individuale ale elevilor.
Imbinarea lectiei cu alte forme de organizare a activitatii instructiv - educative
Sistemul organizarii activitatii de invatare-evaluare in laboratoare (metoda de baza experimentul), cabinete (actiunea nu se preteaza la experimente; functie informationala), ateliere scolare (educatie prin munca; practica in afara scolii, in intreprinderi).
Functiile organizarii si desfasurarii activitatilor de invatare-evaluare in cabinete si laboratoare:
1) ofera posibilitatea vehicularii unei cantitati mai mari de informatii fata de lectia traditionala, tinuta in clasa;
2) asimilarea informatiei in timp mai scurt;
3) familiarizarea elevilor cu elementele cercetarii stiintifice rezultand o activitate totala a elevilor;
4) apare o autentica divizare a clasei in grupe, individualitati;
5) leaga teoria cu practica obtinandu-se orientare scolara si profesionala.
Activitati auxiliare lectiei:
a) sub forma individuala (lecturi, exersare in vederea imbunatatirii preformantelor);
b) pe grupe (cercuri pe obiecte (mat., fizica), alte cercuri (literare, artistice)). Conducerea cercului este asigurata de un cadru specializat;
c) excursiile si vizitele cu obiective instructiv – educative.
Forme noi de organizare
1) Sistemulul modular – intocmirea modular flexibila a programelor, organizarea parcurgerii lor in raport cu capacitatea elevilor si ritmurilor individuale de lucru; continutul programelor e divizat in moduli sau unitati. Studiul este individual, fiecare elev parcurge modulele in ritm propriu. Promovarea se face anual, cu posibilitatea de a completa pregatirea la una sau mai multe discipline la care elevul nu a realizat cerintele minim sau la 2 ani, pentru a da posibilitatea elevului sa recupereze ramanerile in urma.
2) Instruirea pe grupe (clase) de nivel – elevii nu mai sunt grupati doar din punct de vedere al varstei cronologice, ci dupa capacitatea de munca, a receptivitatii si al ritmului de insusire a cunostintelor, al intereselor si inclinatiilor.
Exista :
a) clase de nivel (gruparea elevilor de aceeasi varsta dupa aptitudinile lor generale; se obtin clase omogene (nu eterogene!));
b) grupe de nivel –materii (la clase eterogene);
c) instruirea pe grupe temporar constituite;
d) clase pentru elevi cu aptitudini deosebite in anumite domenii;
e) clase de sprijinire a elevilor lenti. Gruparea se face prin testari.
3) Non–gradet school (scoala fara clase) –SUA, au nevoie de orar flexibil, orar modular.
4) Sistemul team–teaching
-scoli cu grupe de nivel (mai ales la nivel materii).
-Clase: grupe mari (elevi din 2 sau mai multe clase nivel)
-prelegeri, conferinte;
-grupe mici in functie de sarcinile didactice scriu referate, lucrari, proiecte;
-studiu individual.
Orar: ziua are 21 de module a cate 20 minunte se pune accent pe munca individuala. Predarea se face de o echipa de profesori.
5) Activitati practice si jocuri bazate pe interesele spontane ale elevilor:
- valorifica interesele spontane pentru cunoastere ale copilului;
- se bazeaza pe formula „learning by doing” (a invata facand);
- se renunta la planurile, programele si metodele traditionale.
Individualizarea totala a invatarii, in conditiile unei programe unice:
- elevul primeste programa si incheie cu profesorul un „contract de lucru” prin care se obliga sa-si insuseasca o parte din teme;
- elevul are libertate totala in organizarea invatarii; fiecare elev evolueaza in ritmul sau si trece la o noua etapa de invatare atunci cand decide el, in urma verificarii insusirii cunostintelor.
6)Organizarea activitatii in clase organizate pe discipline, nu pe criteriul varstei
- imbina activitatea individuala cu activitatea comuna;
- elevii pot fi in clase diferite, la discipline diferite.
7)Organizarea activitatii pe „centre de interes”
- organizarea instruirii pe baza de „proiecte” (teme complexe) ce presupune cunostinte din mai multe domenii si efectuarea de lucrari practice;
- „centrele de interes” raspund unornevoi umane fundamentale (hrana, luptacontra intemperiilor, activitate in comun).
8)Organizarea activitatilor pe grupe de elevi
Acestea sunt doar cateva modalitati de organizare a activitatii didactice nascute din critica sistemului traditional. Aceste modalitati au fost la randul lor criticate si prea putine au trecut proba timpului.
7. Aplicatii: proiectarea unui sistem de lectii, de alte activitati scolare si extrascolare
